Believe in Dreams!

Capitolul 25-Trecutul lui Niall

N:-...

E:-Aștept un răspuns Nick.

N:-Ce întrebare e asta? Cum să ne întâl...

-Alex? Cu cine vorbești? aud vocea blondului, care se așează lângă mine, având în mână o farfurie cu două sandwichuri.

E:-Trebuie să închid. spun și apăs pe butonul roșu.

-Nimeni important. spun, apucând sandwichul meu.

Niall nu mai spune nimic, doar dă din umeri și se apucă și el de mâncat. Nu putea să vină și el peste un minut? Chiar voiam să aflu ce mă macină.

Seara s-a lăsat încet peste Londra, noi stând pe canapea și prostindu-ne...tipic nouă.

La un moment dat a început o bătălie de gâdilat. Eram egali ce-i drept...până să-l apăs pe burtică.

-Îl iubesc pe Bieber. spune exact ca un ursuleț ce-l apeși pe un butonas și spune ceva.

Îl privesc puțin confuz, apoi începem să râdem amândoi...era așa drăgălaș.

-Dacă tot suntem aici, i-a spune tu, ce mai iubești?

-Iubesc brioșele, pizza și pulpele de pui. spune hotărât fără să se mai gândească.

-Și mai ce?

-Iubesc și girafele, sunt atât de lungi, mi-aș dori să am una cândva. spune, zâmbind larg.

-Altceva...

-Îmi iubesc extrem de tare și telefonul, nu aș putea trăi fără el.

-...

-Iubesc să călătoresc, deoarece iubesc să încerc mâncăruri noi...cam asta ar fi tot. spune după ce se gândește puțin.

-Doar atât? întreb cu mică speranță în glas.

-Da...ar mai fi și altceva? Ah...mda și pe tine te iubesc. spune, zâmbind nevinovat.

-Mda...mulțumesc. spun, răzând, acceptând faptul că a uitat de mine, dar asta nu e așa important.

Sper că observați sarcasmul din glasul meu.

Cam asta a fost seara noastră, adorminand pe canapea.

Soneria ușii de la intrare m-a făcut să îmi deschid ochii. Arunc o privire la ceasul de pe perete și observ că era deja 8 dimineața. Niall mă ținea în brațe, însă încerca să se trezească.

-Cine e? întreabă somnoros.

-Nu știu. Poate sunt băieții.

-Mergi tu să vezi?

-Mhm. Merg acum. spun, încercând să mă ridic.

-Alex, un pupic înainte. i-am respectat asta și m-am ridicat, îndreptându-mă spre ușă.

Am deschis direct ușa fără să mă mai uit pe vizor.

-Nick?! întreb șocată. Ce faci aici? Și de unde ști casa asta?

-Alex, nu mai contează asta acum! Toată noaptea m-am gândit și trebuie să îți spun neapărat tot ce simt pentru tine.

-Dar, Nick, nu vreau să înțelegi greșit, dar am prieten. Înțelege asta. Încearcă să accepți.

-Nu pot. Ce să fac dacă-mi placi? Spune-mi tu dacă-i vina mea! Vreau să te ocolesc, dar ce să fac dacă sunt îndrăgostit de tine? Cum să te uit? Poate doar să mă schimb de tot. Dar zadarnic încerc, fiindcă faci tot ce faci. Cum te văd iar îmi placi. Dacă mă întreb mai bine, nici nu știu ce gândesc. Uneori mă cert cu mine. Am vrut să plec,  dar am ramas. Am vrut să mă feresc din calea ta, dar nu pot. spune acesta din pragul ușii, șocându-mă și mai tare.