Believe in Dreams!

Capitolul 26- "Spuneți-mi că e o glumă! Nu-mi faceți asta!"

E:-Pe la cât ajungi? o întreb pe mama, sunând-o cu câteva minute în urmă.

M:-Pe la 3. Știu că ești la școală la ora aia, dar vreau să te rog să vi acasă și ia-l și pe Niall. Trebuie să vorbim. Să vă spunem ceva. spune mama de pe celălalt capăt al firului cu o voce stresată.

E:-Amândurora?

M:-Da, Alex. Este ceva care vă implică pe amândoi într-un fel și decizia pe care o veți lua.

E:-Ok...asta a sunat ciudat. Dar promit să fiu acasă la ora ai. Bye! spun și închid.

Ce ar vrea mama și John să vorbească cu mine și cu Niall? E prea ciudat.

-Niall, se pare că avem program după școală. spun spre blondul care se află la volan, conducând spre liceu, arucandu-mi o privire intrebatoare. Vor ai mei să ne spună ceva  și trebuie să mergem acasă imediat după ore.

-Ce vor să ne spună?

-Nu știu, la asta mă gândesc și eu. În fine. Cu băieții ai mai vorbit?

-Da...și cu părere de rău îți spun că și-au încălcat cuvântul.

-Adică?

-Păi cât am stat împreună, ei au fost în club, s-au îmbătat și au avut companie. spune dezamăgit.

-Ce? Tu ai crezit că se vor schimba?

-Da. spune hotărât. Adică începuseră să o ia pe drumul cel bun.

-Niall, dacă ții la ei, nu încearca să-i schimbi, lasă-i să se schimbe singuri.

-Da, ai dreptate. Dar, nu suport să îi văd cum se strică.

-Crede-mă, o să își dea seama singuri că nu e bine ce fac, atunci când în viața lor va aparea cineva special care o să-i faca sa se schimbe. Fiecare dintre ei se va îndrăgosti până la urmă...vei vedea.

-Exact cum ai făcut tu cu mine.

-Eram sigura ca vei spune asta, blondule.

-Nu vei înceta niciodată să-mi spui așa?

-De ce să încetez? Mie îmi place! Dar dacă nu-ți place asta , îți voi spune altfel.

-Ca de exemplu?

-Ce de exemplu...cartofior!

-"Cartofior"? De ce?!

-Păi te iubesc...așa cum iubesc mâncarea, iar cartofii sunt componenți ai categorii 'mancare'' și ar mai fi că ai părul deschis precum culoarea unui cartof fara coaja. zic, râzând.

-Pe bune, Alex? Oricât de mult aș iubi eu mâncarea, te rog nu-mi spune așa. Poți rămâne la apelativul dinainte. spune oarecum serios.

-Așa ziceam și eu. Deși dacă stau mai bine să mă gândesc...îmi place cum sună "cartofior"!

-Nu sună bine. Și noanța părului meu chiar seamănă cu acea culoare a cartofilor? zice și își dă mâna prin păr.

-Nu...tu chiar crezi tot ce zic?

-Daa! Știu că ești sinceră, iar părerea ta contează mult pentru mine.

-Bine de știu. spun pe un ton malefic.

-Oh, nu! Nu tonul acela! Alex, te rog spune-mi că nu te gândești la ceva diabolic, tipic ție.

-Vrei să fiu sinceră sau mai puțin sinceră?

-Sinceră. Mereu sinceră.

-Ok. Mă gândesc la ceva, dar nu diabolic.

-Oh, ce bine!