Capitolul 27-Decizia

126 24 30
                                    

-Niall, nu ți-am arătat prea mult sentimentele mele...adică nu îți spun cuvinte frumoase, pentru că nu mă pricep...nu îți arăt ce simt pentru că nu știu cum să o fac...dar sunt sigură că ceea ce simt pentru tine e ceva puternic si ciudat. Și deși voi fi la mii de kilometri depărtare...

-Alex si eu tin la tine enorm...de aceea nu spune astea acum...nu vei pleca.

-Niall, nu trebuie să ne facem iluzii false...știm amândoi că tot voi pleca, că ne vom despărții...

-Chiar dacă te vei muta, ceea ce nu se intampla, nu ne vom despărți, ne vom iubi de la distanță. Vorbim la telefon, pe skype, pe facebook, pe what's app...și în plus, asta înseamnă un singur an, nu e definitiv...vom putea rezista.

-Bine. În prima lună va merge, dar după cu siguranță vom pierde legătură, ne vom plictisi...știi că relațiile la distanță nu rezistă, niciodata nu au rezistat, plus ca asta inseamna o relatie falsa.

-Nu! Nu o vom pierde! Îți promit că voi veni la tine în fiecare lună, chiar și cu băieții...

-Oricum, sunt mai mult decât sigură că nu vom sta un an acolo...probabil va dura câteva săptămâni, luni, și ne vom muta iar...poate chiar în Honlululu. spun cu lacrimi în ochi, crezând totuși într-o mică speranță.

Niall este lângă mine si  încerca cu greu să nu plângă și el. Încearcă să mă convingă că totul va fi bine...

Nu! Nu va fi! Așa cum am mai spus, mă mut peste ocean. În prima lună poate că vom vorbi neîncetat, dar in timp relatia noastra se va raci.

Niall își va găsi pe altcineva...eu cel mai probabil voi reveni la rutina mea tipica si...bum!

-Iubito, mai bine te duci să faci un duș și după te pui în pat...ești obosită.

-Bine...ramai aici?

-Credeam că nu mai întrebi. îi dau un mic zâmbet, ieșind din bucătărie și îndreptându-mă spre baie pentru a face un duș la sfatul blondului, chiar aveam nevoie de unul.

Niall povesteste:

Odată ce o văd pe Alex ieșind, dau drumul lacrimilor, cu greu le-am ținut.

De ce? De ce se întâmplă toate astea? De ce acum? Nu pot să o las să plece.

O iubesc enorm. Nu pot să o las să plece pur și simplu. Eu vreau să rămână lângă mine. Egoist din partea mea, dar nu-mi pasa.

Da, poate are drepteate. În prima lună poate că va ține, după vom pierde legătura. Ea își va găsi pe altcineva ...eu revin la vechea mea si rutina si gata.

-Niall...aud o voce din pragul ușii, îmi șterg instant lacrimile și îmi ridic privirea care cade pe Maya.

-De ce faci asta? De ce? întreb eu disperat.

-Niall, îmi pare rău. Nu noi am făcut alegerea asta.

-Dar spune-mi te rog că te-ai mai gândit.

-Am încercat, dar tot cred că nu e o idee bună. Niall, sunteți încă tineri și la început, oricând vă puteți certa. Am încredere în tine și în Alex, dar încă sunteți niște copii. La început așa e, nu puteți sta unul fără altul, vă faceți declarații peste declarații, dar asta se va schimba cu timpul.

-Nu! O iubesc prea mult. Maya, te rog, gândește-te și la ea. Nu vezi cât de mult suferă? S-a săturat să lase în urmă toate lucrurile importante din viața ei. De ce nu o asculți și pe ea? Te rog, mai gândește-te. Uite, poți să-l pui și pe tatăl lui Liam și Harry sa ne supravegheze 24 din 24, doar sunteți prieteni și oricum vine mereu să ne verifice, mai sunt si parintii lui Louis, care de asemenea sunt in oras. Puteti chiar monta sute de camera in fiecare colt al casei pentru a va linisti. Plus ca mai e si scoala, nu se poate muta chiar la mijlocul semestrului.

Believe in Dreams!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum