Prolog

463 22 2
                                    




''Mi-a luat mana intr-a lui si mi-a sarutat-o, dupa care si-a mangaiat obrazul cu dosul palmei mele. Parea ranit...

Ochii lui albastri aveau o sclipire launtrica, era pentru intaia oara cand o vedeam...puteam spune ca se asemanau cu lacrimile, dar Max Hellsing era prea toxic pentru a simti ceva atat de pur precum regretul.

M-am retras incet si nesigur. Mi-am lasat mana sa alunece dintr-a sa, pielea inghetandu-mi subit. Privirea ii cazu incet asupra pistolului cazut langa picioarele mele, iar un zambet amarnic ii aparu pe fata. Eu tremuram, iar el ma privea. 

Pasii imi erau durerosi iar trupul statea sa-mi cedeze pe mormanul de frunze ce acoperea piatra funerara atat de iubita . Luna ce ii lumina trupul ingenuncheat imi era judecator in aceasta noapte, la fel ca acum 3 ani. 

Un ras schingiuit perturba linistea mormantala, iar Max ma privea tulburat, isteric.

''-Noi doi impotriva lumii'', asa ai spus, iti amintesti?

''Pentru totdeauna...'',continua melancolic.

Doar am dat din cap si am inghitit in sec.

-Stii, Max?

Tocmai mi-am dat seama ca nu exista ''pentru totdeauna'', am spus in timp ce imi stergeam o lacrima. In viata , totul e efemer... ''

Hazard-'Heaven's Hell'Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum