Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 26

N A M J O O N

Am rămas câteva secunde în camera mea, încercând să îmi păstrez calmul. Nu pot să mint, aș distruge toată casa chiar acum și probabil tot nu m-aș calma. Am plecat din camera lui Jimin, iar pe hol m-am întâlnit cu portocaliul ce ieșea din baie.

— A mers bine? întreabă Jimin zâmbind. Am încălzit-o eu pentru tine!

— Ce dracu' trebuia să fie aia, Jimin?

— Dovada supremă de iubire pentru tine? întreabă Jimin strâmbându-se. De la mine?

— Ce dracu' ?!

— Eu, Park Jimin, mi-am demonstrat iubirea mea eternă pentru hyung al meu, Kim Namjoon, demonstrându-i că fata după care și-a pierdut capul e la fel ca el.

— Nu aveai iubita la ultima verificare? am întrebat în timp ce mi-am pus o mână în șold.

— Dar încă am! Vrei să o vezi? mâna lui Jimin deja își făcuse drum spre buzunarul din spatele pantalonilor săi.

— Nu! Dacă ai iubită, ține-ți mâinile acasă de pe alte fete! îi spun serios. Și în orice situație o să-ți ții mâinile departe dacă acea fată e Danbi!

— Hyung, haide, glumeam!

— Dispari, Jimin!

Portocaliul și-a dat ochii peste cap și a trecut pe lângă mine precum trece un adolescent răzvrătit pe lângă părinții săi. Oh, dar cam asta e scenariul și aici!

Mi-am dus ambele mâini spre tâmple pentru câteva secunde înainte să îmi explodeze capul de la explicatiile lui Jimin.

"Dovada supremă de iubire pentru tine?" Jimin, ce dracu fumezi?!

Sunt sătul de toate scuzele lui Danbi, de Jimin și glumele lui minunate, de toată masa asta în familie. Îmi doresc să plece toți din casă și să rămân singur ca să mă pot întinde câteva secunde pe hol și să mă concentrez.

— Fiule, noi unde vom sta?

M-am întors spre tatăl meu care mă privea blând ca întotdeauna. Am observat că e destul de obosit încă de când a venit, pentru că a abia a scos câteva cuvinte, pe când mama a vorbit toate cuvintele pe care le știa.

— O să dormiți în camera mea!

— Și tu?

— Ah, nu-ți face griji! am spus zâmbind. O să dorm la cineva în cameră, probabil Hobi.

— Ești sigur?

— Da, normal! Stai liniștit, tată!

D A N B I

— Danbi, haide!

— Min, am zis nu. îi spun din nou șatenului din fața mea și îmi ridic privirea din carte. De ce să vin? Să mă simt din nou în plus?

— Danbi, doamna Kim nu e așa rea. spune Min mutându-și greutatea de pe un picior pe altul. O să vezi cât de amabilă e!

— MinHee, credeam că toți au observat că tu ești un înger pentru ea, iar eu sunt ceva soră cu Seamgle.

— Danbi, chiar nu vrei să bem ceva gratis? Ratezi tu asta?

— Se pare că da, ratez asta. îi spun și îmi dau ochii peste cap. Bea și pentru mine.

— Asta nu o să rămână așa!

Min iese din camera mea nervoasă, însă chiar nu aveam ce să fac. Nici nu mă gândesc să merg din nou și doamna Kim să se uite la mine mai rău ca la un gândac de bucătărie.