Au trecut mai bine de 6 luni de când sunt în starea asta deplorabilă, mă tot gândesc dacă e bine ce am făcut,mă tot gândesc oare ce s-a întâmplat,mă gândesc numai la trecut, aș vrea ca măcar o dată să pot să mă privesc în oglindă și să-mi spun
"ai trecut peste,totul e în regulă acum,nu mai simți nimic,toate sentimentele tale au dispărut"
dar... Sunt conștient că acest lucru nu o să se întâmple,cel puțin nu în viitorul apropiat.
Mă simt de parcă mii de ace îmi străpung inima cu o viteză inimaginabilă.
În câteva minute reușesc să trec prin sute de stări...
E destul de complicat,nu ştiu să explic prea bine,dar un singur lucru ştiu...nu-ți doresc să treci prin ceea ce trec eu, nimic nu se compară cu durerea asta.
Și când te gândești că toate astea sunt din cauza unei persoane...
E dubios cum o singură ființă îți poate distruge sufletul în câteva clipe.
E și mai dubios că acea ființă are puterea de a te băga într-o transă.. Te face să uiți de tine,de familie,de prieteni,de lucrurile esențiale din viața ta... Te face să îi oferi ei toată atenția.
La început te binedispune prin prezența ei, apoi devii pur și simplu dependent de ea, nu poți sta o clipă fără să o vezi,fără să o strângi în brațe...fără să o simți.
Dar...toată lumea pleacă.
Și când această ființă pleacă...nu se duce în mod normal.
Ea pleacă cu o mică parte din tine.. Acea mică parte care îți dă viață.
End!
