Meet me in Paris

Capitolul 8

- Merde! (shit- franceza)
Ma trezesc buimaca cu o durere ingrozitoare de cap si incerc sa imi dau seama in ce an suntem. Totul se invarte in jurul meu. In minte imi revin flashbackuri din ziua precedenta si ma ascund sub pilota protectoare. O, doamne Dumnezeule, am dat-o rau de tot in bara.
Un zgomot familiar inunda incaperea si ma las cu greu purtata spre bucatarie urmarind mirosul cafelei proaspete.

- Ce naiba? Tip speriata si imi acopar imbracamintea sumara. Sigur am nimerit apartamentul potrivit?
- Imi pare rau, te-am speriat?
- Cine esti si ce cauti in apartamentul meu... cred, marai luand o pozitie amuzanta de lupta.
- Usor ninja, nu vreau sa iti fac rau, sau cel putin nu o sa iti fac rau daca pui ceva pe tine sasaie el cu un zambet strengaresc pe buze.
- Paul, nu imi mai necaji prietena! Ana a aparut in usa cu un zambet imens pe fata intr-un neglijee de culoarea piersicii, aratand fantastic.
Imi rostogolesc ochii certandu-ma cu constiinta mea pusa pe glume proaste.
- Imi cer scuze Chloe. Voiam sa iti spun ca avem vizitatori, dar am fost luata pe sus si...
- Prea multe detalii pentu aceasta ora a diminetii, ma incrunt scotandu-i limba prietenei mele.
- Dimineata? Paul rade pe infundate si ma incrunt urat la el. Este ora 16 domnisoara.
- Poftiiiiim, urlu alarmata. 16? De ce nu m-ati trezit pana acum? Incep sa umblu ca o bezmetica prin camera cautandu-mi telefonul.

- Haide, spune-mi ce ai facut azi noate! Sa nu crezi ca nu stiu la ce ora ai ajuns acasa domnisoaro! M-am scufundat mai adanc intre asternuturile protectoare lasandu-mi valul de emotii sa ma izbeasca.
- Eu...
- Oh, deci chair atat de bine a fost? Vreau sa aud fiecare detalui urla ea entuziasmata facandu-si loc langa mine. Amintirile imi veneau in minte lovindu-ma fix in moalele capului. Vazandu-mi expresia fetei Ana m-a strans puternic in brate lipindu-mi un sarut pe frunte.
- A fost dezastruos. Am dat-o in bara.
- Mie poti sa imi spui orice.
- Oh, era sa uit. Mai intai, cine este Don Juan care nu este familiarizat cu termenul de tricou din bucataria noastra? Un ras infundat m-a facut sa constientizez situatia. Deci voi doi ati...
- Chloe, doar nu mai suntem la gradinita. Da, am facut-o. Este un prieten vechi, nimic mai mult.

Zambetul ei putea lumina un intreg oras. Stiam ca nu era instare sa recunoasca ca il place, dar eram bucuroasa pentru ea. Nu am vazut-o niciodata indragostita. Nu ii sta in fire, indragostitul este mai mult partea mea. Ea este cea rationala si rece, iar eu sunt mereu indragostita si neastamparata.
-Acum, nu mai ocolii subiectul si spune-mi ce ai facut! Spune-mi ca va-ti tras-o in cele mai perverse moduri posibile, apoi ai plecat lasandu-l cu buza unflata.
- Da, de parca eu fac asa ceva.
- Nu, dar o fata poata sa viseze.
- Totul a fost perfect pana m-am speriat si am luat-o la goana efectiv. Eram pe punctul sa o facem, cand am zbughit-o de acolo. Cu pantofii cu toc intr-o mana, lenjeria in alta am aterizat in bratele unui necunoscut plangandu-mi de mila, ca mai apoi sa sfarsesc cu el, Josh, intr-un bar cochet savurand Martini.
- Nu sunt sigura ca am inteles bine. L-ai lasat pe Adam in mijlocul partidei de sex si ai plecat cu un necunoscut? Daca mi-ar putea pica fata la propriu, acum ai putea-o culege de pe jos. Cum s-a intamplat asta? Josh era macar o partida buna? De ce nu ati facut-o? Uh, sex fierbinte in masina, Adam si-ar tabacii fundul in mod clar.
- Nu, l-am lasat pe Adam in mijlocul partidei de sex. Ana radea deja pe infundate. Amintirile puneau stapanire pe mine facandu-ma sa tremur. Felul in care Adam ma atingea, saruturile sale salbatice care ma lasau fara aer, apropierea dintre noi, atractia magnetica, mi se facea si acum pielea de gaina doar gandindu-ma.
- Dar de ce ai plecat? Chiar asa prost la pat este?
- Ana!
- Scuze, scuze. Glumeam. Totusi de ce?
- Nu pot sa o iau iar si iar pe aceelasi drum. Il iubesc. Lacrimile au inceput sa imi curga siroaie si nu ma puteam opri. Il iubesc, rostesc eu dinou in bratele Anei, dar nu mai pot, nu mai vreau sa imi rupa inima in bucati. Simt ca o parte din ea este smulsa din mine cand nu sunt cu el si nu stiu daca voi inceta sa il iubesc, dar relatia noastra nu merge. E ca si cum as fi la dezintoxicare, iar atunci cand nu este langa mine ma innebuneste. Relatia noastra este toxica, nu putem traii unul fara altul, dar nu reusim sa stam separati.
Plangeam aproape isteric si nu ma puteam opri. Stiam ca nu o sa il mai am si ma durea. Ma durea la disperare. Simteam ca cineva imi scrijeleste pe inima cu un fier incins, apoi mi-o rupe din piept.
- Mi-a spus sa merg cu el, iar atunci am fugit. Am fugit mancand pamantul. Mi-e frica Ana. Nu pot pleca. Nu pot lasa in urma tot ce am. Parintii mei m-ar ucide, nu am bani, nu pot renunta la facultate, nu imi pot asuma acest risc.

- Gata draga mea, nu mai plange. Ana ma mangaia usor pe cap incercand sa imi aline durerea. Ai sa treci peste, ai sa gasesti pe altcineva si in final durerea va trece.
-Nu va trece niciodata, doar ca voi invata sa nu o mai bag in seama. Chiar daca voi gasi pe altcineva, acea persoana nu va fi Adam. Dupa mult timp mi-am facut si eu curaj dandu-mi frau liber sa ma indragostesc si ce am rezolvat? Mi s-au aprins calcaiele dupa un strain superb, care spre norocul meu are prietena. Parca sunt blestemata. M-am mutat in orasul iubirii ca sa pot suferii cat mai multe dezamagiri in dragoste. Nu am sa ma mai indragostesc niciodata, niciodata, niciodata. Oh si colac peste pupaza Travis m-a vazut aseara sarutandu-ma cu Adam. Sarutandu-ma este putin spus. Eram inlantuita in bratele puternice, luata pe sus si sarutata cu pasiune de Adam cand intamplator Travis a trecut pe acolo. Am dat-o in bara la puterea a doua.
- Nu mai gandi asa. Totul se va rezolva in timp. Acum spune-mi cine este acest tip. Josh? Il placi?
- Nu, nu e asa. Ne-am intalnit intamplator si am iesit impreuna sa bem ceva. Aveam mare nevoie de alcool. Nu ne-am sarutat, sau ceva asemanator.
-Pacat, iti spargeai recordul. Sarutai trei frumusei in aceeasi zi.
-Ha, ha. Am sarutat trei baieti in toata viata mea.

Ziua de azi s-a scurs atat de repede. M-am incaltat rapid, luandu-mi o haina lunga peste neglijee. Zburam pe scari spre magazin. Aveam mare nevoie de tigari, o ciolata poate chiar si o sticla de vin.
Ah, mult mai bine. Fumul imi inunda plamanii relaxandu-ma. Este un obicei prost de care nu pot scapa. Intre cateva fumuri de tigara imi indes cu usurinta in gura jumatate de ciocolata savurand crema de migdale. Mmmmmnnn, mniamiiii.

- Buna!
- Doamne, Dumnezeule! M-ai speriat de moarte! Ce cauti aici?
- M-am gandit ca ti-ar prinde bine sa te scot din casa sambata seara. Stiam ca o sa iti petreci weekendul in pat.
Ma stramb la el dandu-mi ochii peste cap, facandu-l sa rada.
- Nu am avut dreptate?
- Poate. Ridicand o spranceana ironic ma face sa izbucnesc in ras.
- Bine, ai avut dreptate. Planuiam sa imi petrec seara in pat.

Statea lipit de masina afisand un aer casual. Blugii negri mulati si camasa de aceeasi culoare ii puneau in evidenta corpul lucrat, dandu-i un aer sobru. Ochii sclipitori si zambetul suav contrastau, facandu-l sa para dur si tandru in aceelasi timp. Parul ii era o incurcatura eleganta, punandu-i in evidenta chipul superb.
- Atunci vin-o! Parca iti placea sa faci lucruri nechibzuite.
- Eu... nu stiu... Prietena mea ma asteapta si nu sunt imbracata decent. Uitandu-ma in jos am realizat ca paltonul imi era desfacut si neglijeul meu din satin si dantela era la vedere. I-am surprins privirea fixandu-ma, apoi urcand spre ochii mei.
- Haide Chloe! O sa fie amuzant. Si in plus sunt obisnuit cu tine despuiata. Doar asa ne-am intalnit iti amintesti?
- Hei! Aceea a fost o intamplare. Il lovesc in joaca peste umar, dar el ma prinde tragandu-ma in stransoarea bratelor sale. Asezandu-si barbia in scobitura unarului meu ma magaie linistitor pe cap.
- Totul o sa fie bine. Acum sa uitam de griji si sa ne distram. E sambata seara. Nu poti sta in pat cu toate dracoveniile astea. Arata amuzat spre pungile de cipsuri, trei Mars, popcorn si sticla de vin. Bineeee... poate ca am iesit sa cumpar tigari, dar nu am putut sa ma abtin.
- M-ai convins.
- Ma bucur sa aud asta. Chiar voiam sa iti manac cipsurile.
- Hei!
- Glumesc. Ce bine ca te-ai hotarat sa iesi din casa, altfel trebuia sa arunc cu pietre in toate geamurile pana aveai sa imi raspunzi. Un zambet strengaresc s-a asternut pe fata sa.

- Josh! Mai incet! Ai 220/h. Si-a intors privirea spre mine pentru cateva clipe zambindu-mi viclean. Si apropo unde mergem? Nu mi-ai spus nimic.
- Ai sa vezi. Zambetul lui m-a facut sa cred ca va merita asteptarea.