Rânduri de cristal

Fantasme mă-nconjoară
Cu glasuri de diamant
Ce parcă-n abis mă coboară,
Mă silesc să fac un jurământ.

Șoapte. Par aburi
Ce se ridică mai mult
Se-nalță pe-alocuri
Mai sus de pământ.
Doresc să m-ajute
De-aici mă desprind
Din vraja a mai multe
Amintiri. Ce din nou mă cuprind.

E vorba de-o viață ce de mult a trecut
O viață frumoasă, una de-nentrecut.
Se numea Copilărie, am trăit-o demult
De-atunci am trecut prin al vieții tumult.

Părea un cristal veritabil
Ceva ce-a sosit din neant.
Nimeni n-a știut că se poate sfârși,
Că s-ar putea pierde între
Rânduri de cristal.