Fii tare!

Capitolul VII

-Spune-mi! Descrie-mi, i-am cerut eu.

-Chennai, scumpo. Unul din cele mai vizitate orase din tara asta. Stiu ca ai auzit de el, si sunt convins ca ai vazut si poze. O sa stam in casa bunicului meu patern. Sper sa-ti placa.

-India? Suntem in India? am grait fascinata, in timp ce ma invarteam in cerc de parca as fi putut vedea totul in jur. Briza exotica a acestui loc ma acapara indata. Simteam atmosfera plina de mister, simteam dragostea ce plutea in jurul meu, simteam bucuria si libertatea ce domina locul. Nu stiam ca o sa ajungem atat de departe... Descrie-mi peisajul.

-Suntem in suburbiile orasului, intr-un loc linistit. Oceanul nu este foarte departe de noi, si daca te straduiesti putin poti auzi valuri. Intr-adevar, asa este. Ascultam fascinata sunetul salbatic de placut al apei ce atingea gratios malul, mergand putin in directia ei. Casa e in stil traditional. Are doua etaje, parterul si etajul cu dormitoarele, baile, un living si o terasa. E mobilata in stil indian. Stii, aici chiar se incearca pastrarea traditiei pe cat posibil. 

Il auzeam cum incerca sa-mi descrie totul in timp ce ne plimbam prin incaperile casei. Incerca sa surprinda fiecare detaliu, iar eu incercam sa-mi imaginez totul. Tonul cu care vorbea ma ajuta enorm. Observam cum e atat de prins in ceea ce spunea. Se vedea clar ca isi aducea aminte fiecare clipa a copilariei lui ce o petrecuse aici. Era legat de locul asta. Dar de ce ma adusese pe mine aici? Nu, nu e timp de intrebari. Bucura-te de fiecare clipa!

-E superb, Rafael! i-am spus, si l-am luat in brate. Nu am mai parasit Miami-ul de cand tatal meu a murit. Chiar avea nevoie de o schimbare.

-O sa ai parte de aceasta aici. 

Nu era doar o simpla replica. Era ceva mai mult. Era ceva adanc ingropat in ceea ce spusese, iar eu inca nu aflasem ce. Dar o voi face.

Imi aduc aminte cand tata m-a adus in India. Participa la o intalnire a clanurilor in Agra. Ma plictisisem enorm cat statusem pe langa el. Stateam pe hol si priveam cum oamenii treceau dintr-o parte in alta, cu mainile pe unul sau mai multe dosare. Munca asta nu se incheia niciodata. Cand a iesit de acolo, am mers sa vizitam orasul, iar ultima destinatie a fost celebrul monument, Taj Mahalul. Mi-a spus: "Intr-o zi, poate vei veni aici cu cel pe care il vei iubi cu adevarat. Aici dragostea pluteste in aer, si nu trebuie sa-ti spun eu asta pentru a o simti si tu."   

Acum ma intreb daca acea persoana de care-mi spunea tata va fi Rafael. Sper ca da, pentru ca simt cum ma indragostesc de el. Dar acum apare tragedia. Acum apare clipa in care te intrebi daca si el simte acelasi lucru. Si ce as putea raspunde? Ceea ce asteapta inima, sau ceea ce ia in calcul creierul? 

-Rafael! se auzi o voce necunoscuta, dar plina de caldura si iubire, in spatele nostru.

-Bunicule! Cei doi se imbratisara. Ea este Lilith.

-Lilith... Un nume profund, mi se adreasa, punandu-si mainile pe umerii mei. Sincer, nu voiam sa-mi aminteasca asta. Facea sa-mi revina in minte clipele cand am ucis prima oara, iar acum nu mai e atat de placut. Draga mea, baiatul de langa tine mi-a povestit multe. Ma bucur sa te cunosc! Poti sa-mi spui Sashin.

-Incantata sa va cunosc, domnule! Si va multumesc pentru tot. 

Eram emotionata. Nu prea puteam sa-mi gasesc cuvintele. Dar asta era mai putin important. Ma simteam desprinsa de tot ceea ce se intampla la mii de kilometri distanta de aici, si asa voiam sa ramana totul. Dar asta nu era posibil, iar eu o stiam prea bine.