Restless Wind (Short Story)

A Wattpad Short Story (Chapter I and only)

R E S T L E S S  W I N D 

— Oh, salutare vânt nestătător, ce te aduce pe aici ? 

— ...

— Am înțeles, eu sunt bine, mersi de întrebare.

— ...

— Numai dacă aș și înțelege ceea ce spui, poate mi-ai fi prieten... singurul meu prieten- dar nu-ți fie teama, te-aș fi prețuit cât zece! Te-aș fi ascultat când aveai să-mi povestești ceva, te-aș fi invitat la zilele mele de naștere și - cu siguranță - nu te-aș fi bârfit pe la spate. Nu așa cum au făcut ceilalți cu mine.

— ...

— Păi... au născocit minciuni... sau mai bine spus ea a născocit. Ea a fost cea care le-a spus tuturor că m-am culcat cu iubitul ei, iar din cauza problemei de sănătate pe care o am, n-am putut să mă enervez și să mă apăr. Obișnuiam să fim prietene, până când popularitatea i-a intrat sub piele așa cum mi-au intrat mie antibioticile în vene. 

 —  ...

 — Ști cum e să ți se spună "curva liceului"? Să-ți fie frică să te culci seara, cu gândul că mâine nu te vei mai putea trezi ? Să nu ai cu cine să vorbești, atunci când cauți scăpare ? Nu ști cum este! N-ai idee prin ce trec!

O briză puternică face contact cu pielea mea de găină, cred că aud șoapte. Nu, mă îndoiesc. E totul în mintea mea... vreau să aud o voce omenească așa mult, încât încep să-mi imaginez conversatii cu un fenomen al naturii. Chiar că m-am trăznit!

Deși, era plăcut să vorbesc singură... Adică, mă gândeam că cineva mă ascultă... mă simțeam ascultată. În plus, nu eram contrazisă niciodată. Puteam să-mi exprim liberă opinia fără să regret în minutele următoare.

Dacă am pierdut tot înseamnă că pot face ce vreau... pentru că nu mai am nimic de pierdut. Ar trebui să mă simt încrezătoare, să trăiesc pe moment, să alerg în direcția în care vântul bate și să mă las dusă de el oriunde va vrea să mergem.

Dar nu pot. 

Îmi șterg o lacrimă de la ochi, privind realitatea: 

1 - Nu sunt încrezătoare pentru că am o fire timidă, sunt sensibilă și plâng când privesc copii de vârstă mea zâmbind.

2 - Nu pot să trăiesc pe moment, nu am... cu cine, de fapt. Sunt singuratică și miracolele se întâmplă numai în povești...

3 - Mi-aș vinde sufletul în schimbul unei întreceri cu vântul. Aș da orice ca să dau timpul înapoi. Să nu fiu acum într-un cărucior cu rotile, tristă, vorbind cu mine însumi pe frigul care se lasă.

Aș continua... dar viziunea mi se blurează de la atâtea lacrimi vărsate. 

Vreau acasă...

Acasă, nu în blocul în care locuiesc, acasă... undeva unde mă simt la căldură, unde găsesc căldură sufletească.

Dar, unde e casa mea ?

Unde sunt prietenii mei, atunci când am nevoie de ei ?

Vântul cu care am schimbat niște "replici" se întețește din ce în ce mai rău. Îmi dârdâie corpul. Poate s-a supărat pe mine că nu-i mai vorbesc. Mi-aș mai plânge de milă cu voce tare, dar mi-e prea frig să-mi misc buzele palide si crăpate. Foamea și setea cresc și ele, la fel ca migrena care a apărut.

Lacrimile ar fi trebuit să înghețe până acum, însă sunt mereu proaspete la gandul că dacă mor aici și acum, nimanui nu-i va păsa. 

Luptă pentru tine. Totul va fi bine. Sună-ți părinții să vină să te ia din parc odată.

Scot din buzunar telefonul și presez butonul de pornire. Privesc absentă cum mesajul "Baterie descărcată" apare pe ecran, continuat de "Telefonul vostru se va închide..." și o vibrație monotonă.

Ies din transă și încep să-mi încălzesc corpul, panica pulsându-mi prin sange.

Lumina de pe cer se duce încetul cu încetul. În curând va fi beznă și moartea îmi va bate la ușă. Gândul îmi zboară din nou la casă și familie... mi-e dor de ai mei.

Ce vor face cand vor afla că fiica lor a murit intr-un parc ? Nu vreau să mă găsească așa, prefer să mă ascund singura într-o groapa și să astup golul cu pământ ca să nu fiu găsită .

Nici nu-mi aduc aminte de ce sunt în parc... Ah, am fost invitată de niște colegi. Au spus că vor să mă facă să mă simt bine. Dar locul era pustiu când am ajuns, nu era nimeni... sau cel puțin așa am crezut până când cineva m-a împins din spate și am căzut cu scaunul în față, lovindu-mi fruntea. Acum înțeleg de ce credeam că aveam o migrenă. 

 — ...

 —  Daca ai putea vorbi, cred că mi-ai spune să nu mă dau bătută, mă încurajez eu singură șoptind câteva ultime cuvinte. Cred că mi-ai arăta că viața poate fi trăită în continuare, că nu trebuie să se termine așa... dar nu poți vorbi... deci nici eu nu trebuie să încerc. 

Îmi lipesc buzele unele de altele înapoi. Nu le pot vedea, însă sunt sigură că s-au învinețit.

Îmi lipesc pleoapele unele de altele și mă imaginez pe o campie verde alergând.

Îmi lipesc mâinile între ele și le așez sub cap.

Aici e casa mea... aici, langa tine. Aici, unde vârfurile degetelor îmi sunt gâdilate de firele de iarbă . Aici, unde sper să și raman.

— Te voi întrece!

— ...

— Sunt așa de fericită... Mă simt așa de liberă în sfârșit!

— Urmează-mă...

— Te voi urma! Voi merge oriunde vrei. Voi învață să zbor cu tine!

— Vezi acei cai din depărtare ? Urcăte pe unul și hai!

— Vai, dar cât de bine este să te simt cum îmi dai suvintele la o parte, dragă vânt!

— Uite, acolo în depărtare, acolo trebuie noi să ajungem.

— La acea lumină puternica?

— Da, acela este singurul tău portal spre lumea în care îți dorești să fi!

— Dar, eu îmi doresc să stau aici, cu tine...

— Aici este acolo, nu trebuie să te gândești, trebuie doar să mă asculți... Ai încredere în mine?

— Normal, doar îmi ești cel mai bun prieten! Voi merge acum. 

Ora 7:41 dimineața, o doamna sună disperată la salvare. Spune că a găsit o fată înghețată în parc. Doctorii nu înțeleg de ce decedata zâmbea când au găsit-o, spun că avea craniul plesnit în zona frunții, era înfometată, iar corpul ei atingea temperaturi scăzute, anormale. Boala ei era în stare gravă, iar picioarele sale rupte de la accidentul cu mașina ar fi trebuit să-i provoace dureri majore. Polițiștii cred că aceasta s-a sinucis după ce și-a tradat cea mai buna prietenă, în urma unei distracții cu iubitul ei. Părinții fetei au fost șocați când au aflat, nu înțelegeau de ce ar vrea să se sinucidă și nu știau de ceea ce fata facuse. Pentru aflarea tuturor acestor detalii, elevi și profesori din școala respectivă au trebuit investigați. Caz închis în data de 14/3/2016.

Poliția Română promite în continuare să vă păzească și să găsească adevăratele cauze ale morților.