Vânătorul de mituri - Creepypasta

Capitolul 10

Simțeam cum redeveneam conștient. Încă mă durea capul dar nu la fel de mult ca atunci. Știam că "el" va veni după mine...sau...vrea să vin eu la el.. Nu se poate. Nu voi face asta. Mi-a ucis fratele. Trebuie să-l fac să plătească. Mi-am deschis încet ochii și i-am văzut pe Jordan și Zoe în jurul meu. Eram înapoi la coliba bătrânului în patul meu. Zoe a fost prima care a observat că m-am trezit.

" Mark! Ești bine?"   întreabă Z ca apoi amândoi să se pună ghemuit la marginea patului așteptând un răspuns. Nu știam dacă să le spun adevărul legat de ce s-a întâmplat.

" Da...sunt bine." spun în timp ce mă ridic în șezut.

" Ești sigur..? Adică te-ai comportat ciudat acolo.. " 

" E în regulă, J. Sunt bine."  spun și mă ridic în picioare, Jordan și Zoe urmând să facă la fel "Hei...unde e bătrânul?" întreb după ce observ absența acestuia

" Nu știu...nu l-am mai văzut de când am plecat de la colibă după acei proxies..." răspunde J

" Crezi că...?" 

" Nu, nu e posibil."  

" Haideți să nu tragem concluzii încă."   intervin eu  " Sigur are și el treburile lui. Eu zic să mai așteptăm o zi. Sigur se va întoarce. " 

" Și ce facem până atunci?"  întreabă Zoe

" Evident știe mai multe despre locul ăsta decât oricine altcineva. Ar fi prostesc să ne aventurăm în locuri necunoscute fără îndrumarea lui, deci mai bine rămânem aici."  îi răspunde J

" Eu nu aștept mai mult de 24 de ore. Dacă până mâine nu se întoarce, eu mă duc acolo." spun cu o voce hotărâtă

  Trecură deja câteva ore. Toți trei stăteam în cabană fiecare încercând să își găseasca o ocupație.  Niciun semn de la bătrân până acum sau vreun indiciu. Am decis să ies până afară să iau o gură de aer și atunci observasem ceva ciudat. În jurul cabanei era iarbă și puteam vedea dâră prin ea, ca și cum cineva a fost tras iar urma continua până în pădure. Nu aveam nevoie de alte dovezi să îmi dau seama că bătrânul a fost capturat de servitorii lui Slender așa că în secunda următoare am intrat înapoi în cabană și i-am anunțat pe Zoe și Jordan.

" Bătrânul a fost luat de proxies." 

" Poftim?! " 

" Nu avem timp."  spun în timp ce cotrobăi prin ghiozdanele cu arme pentru a lua ce am nevoie printre care o arbaletă și cuțite.  " Trebuie să mergem să îl salvăm." 

" Mark, calmează-te.  Nu putem să mergem acolo pur și simplu, e sinucidere."

" Jordan. Câți oameni trebuie să mai moară ca creatura aia să fie ucisă? Suntem blocați în orașul ăsta. Nu putem pleca, nu ne lasă să plecăm! Singurul lucru pe care îl putem face este să contra-atacăm pentru ca eu nu am de gând să îmi irosesc viața aici ca toți acei oameni sperând că nu voi fi eu următoarea țintă!" 

L-am privit în ochi timp de câteva secunde aștepând un răspuns din partea lui. 

" Eu tot mă duc acolo fie că veniți cu mine sau nu." 

În acea clipă, Jordan a ridicat arbaleta ce o ținea lângă pat și m-a privit în ochi.

 " Presupun că nu avem de ales.. să o facem." 

Am zâmbit și m-am uitat la Zoe care avea deja un cuțit în ambele mâini. Toți trei am ieșit pe usă și ne-am îndreptat spre pădure. Eram conștienți că câteva săgeți nu erau capabile să îl rănească. De asemenea slabe șanse ca aparatele lui Jordan să ajute în vreun fel. Acea creatură în mod evident nu e din lumea noastră, dar voi face tot posibilul să aflu ce s-a întâmplat cu fratele meu și cu bătrânul și să încerc să îi salvez dacă este posibil.