Visuri implinite

Capitolul 5

Plictiseala este una dintre cele mai afurisita stări pe care le-as putea avea. Afară ploua de ieri, cu găleata, și cerul nu arata semne cum ca ar dori sa înceteze mica furtună. Și era mult prea frig pentru perioada de an în care ne aflam. Chiar prea frig. Stăteam ghemuita în pat cu patura pe mine și tremuram întruna.

Când am auzit soneria telefonului m-am strâns mai tare în patura caldă. Stand așa putem sa conserve mai multă energie.
Când am văzut și cine mă sună îmi venea sa plâng.

- Da mamă, am răspuns.

- Scumpo, în mai puțin de jumătate de oră ajung la aeroport. Vii tu sa mă iei? Intreba mama.

- Oh ... o voi trimite pe Kim după tine. Eu te aștept acasă la ea.

- Cum adică acasă la ea? Intreba mama uimită.

În minte îmi veneau zeci de idei dar toate tâmpite. Cum scap eu din beleaua asta? Chiar nu știu.

- Păi mamă, eu .... stau acasă la Kim o perioada pana mă acomodez. După mă va ajuta ea sa aleg o locuință potrivită. Te superi?

M-am pregătit pentru predica care urmează sa o țină. Ea a oftat.

- Oh Faith, ce mă fac eu cu tine? Ești la fel de încăpățânată ca taică-tu. Nu poți sta la Kim .

- Da mamă, știu. Cum am mai spus, doar câteva zile după care îmi cumpăr ceva al meu.

- Cât voi fi acolo poate mergem împreună sa căutam ceva frumos.

-Desigur, am aprobat. Ne vedem când ajungi. Mă duc sa o anunț pe Kim.

- Bine scumpo, ne vedem când ajung. Te iubesc, a spus mama pe un ton lingușitor

Oricât de mult mă supără uneori și chiar dacă avem opinii diferite în aproape orice, eu tot o iubesc.

- Și eu mami, am răspuns după care am închis telefonul.

Am îmbrățișat perna și am zâmbit mulțumită de reușită.

- Mami, spuse cineva pe un ton copilăros.

M-am întors speriată și când l-am văzut pe Matthias în cadrul ușii am aruncat perna din brațe spre el. De când stă și ascultă?

- Nu știi să bați? am întrebat pe un ton ironic.

A intrat în cameră și a privit prin jur amuzat.

- Ce?

- Nici nu zici ca sta cineva aici. Dacă și în cameră mea ar fi așa curat...

- Ha ha. Acum pleacă, trebuie sa mă pregătesc, mama va ajunge curând.

- Da, și mama abia așteaptă să o cunoască. Cine se duce sa o aducă de la aeroport?

- Kim, am răspuns repede și m-am ridicat din pat.

Dacă se ducea el pun pariu că iar fi spus ceva mamei și aceasta m-ar fi bătut la cap cât stătea aici, și în plus Kim o cunoaște, el nu. Un punct în plus pentru Kim.

Am intrat în baie și în scurt timp am auzit ușa închizându-se. Am oftat ușurată și am intrat în duș. După câteva minute am ieșit din baie îmbrăcată doar cu un prosop mare și pufos. Am pășit în cameră și mi-am dat parul din ochi. Am scos rochia din dulap și am agățat-o de dulap. Am început să fredonez fericită și mi-am lăsat prosopul să cadă. M-am întors și am rămas paralizată. Matt stătea pe patul meu , mut de uimire și cu ochii cât cepele. Am luat iute prosopul de jos și m-am acoperit cu el.

- La dracu! Ce cauți? ! Și de ce taci ca mutul?! am țipat .

- Mai ușor ca te aude mama.

- Ei și? Măcar așa află și ea ce fiu pervers are.

S-a ridicat și a venit spre mine.

- Hai Faith, de ce faci atâta scandal? Nu esti prima fată pe care o văd goală, a spus el amuzat.

Da, dar tu ești primul bărbat care mă vede gol, am gândit eu.

- Dar ca sa fiu sincer, ești cea mai superbă....

- Afară!am țipat la el înainte sa termine propoziția.

A ieșit fără sa mai protesteze. Am oftat ușurată. Nu știu cât am sa mai rezist cu el sub același acoperiș, dar ceva îmi spune că cu greu voi mai scăpa de el.

M-am întors spre dulap și am continuat cea ce începusem. În mai puțin de douăzeci de minute am terminat și am coborât la parter unde eram așteptată de Matt și Gloria.

- Arăți superb, scumpo, spuse mama lui Matthias.

I-am zâmbit și m-am apropiat de ea sa o strâng în brațe. Am sărutat-o pe obraz și m-am îndepărtat.

- Vreau sa va mulțumesc, doamnă Anderson , pentru tot, am spus.

- Oh, dar nu ai pentru ce. Oricum ne cam plictiseam pe aici și ar fi plăcut sa o cunoaștem pe mama ta.

Am aprobat și am privit spre Matt care se schimbase intr-o pereche de pantaloni albastri de stofă și o cămașă albă care îl prindea super bine.

Când ușa de la intrare sa deschis am inspirat adânc și am pornit sa o întâmpin pe mama.

- Faith, a spus aceasta și a venit la mine să mă îmbrățișeze.

- Îmi pare bine sa te revăd, am spus.

- Bine ați venit la noi doamnă Wilson, a spus Gloria cu un zâmbet sincer care o făcea și mai drăguță.

- Bine v-am găsit, a spus mama zâmbind la rândul ei.