Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

6. PreGatiri cu 'G' mare

-Harry lasa-mi parul!

-Nu vezi ca nu are pic de volum, gelul sigur o sa iti faca niste tepi demni de cartea recordurilor.

-Cu toate ca as vrea sa iti iau partea, Harry, Niall are dreptate. Daca te lasam pe tine sa te ocupi de parul lui probabil ca o sa sperie saraca fata.

Multumesc Liam! Cretul asta nu are masura, adauga si adauga si adauga pana cand in loc de par am turturi de piatra.

-Te-ai hotarat cu ce te imbraci?

-Nu inca.

-Si cand aveai de gand sa ne spui?

Louis iesi din dulapul meu cu cateva tricouri puse pe un umeras si toate perechile mele de blugi si incepu sa le insire pe pat.

-Zayn, il chema Louis pe cel care incerca sa se gandeasca la un cadou potrivit pentru Missy, am nevoie de ajutor.

-Imediat.

Zayn mai desena cateva modele pe foaia A3 si exact cand incerca sa se ridice de la biroul mult prea mic fu mustrat de un Louis impacientat.

-Zayn te misti si tu mai repede? Nu avem toata ziua.

-Am spus ca vin!

Am ales sa ii las in lumea lor pe cei doi si sa ma concentrez pe ce incercau sa faca Liam si Harry. Se certau pe tema parului meu.

Harry credea ca daca il mai vopseste putin ca sa nu se vada radacinile inchise ar fi fost mai bine in timp ce Liam opta pentru colorarea partilor blonde pana la o culoare aproape de natural. Pe mine? Sa ma intrebe cineva? Neaahh…

-Baieti, pot sa va rog ceva?

Nimeni nu se intoarse spre mine. Toti isi continuara discutiile mult prea importante. Am mai incercat sa le atrag atentia de cateva ori dar nimanui nu-i parea sa-i pese.

-BAIETI!

Camera a devenit linistita si cele patru perechi de ochi se intoarsera spre mine.

-Pot sa spun si eu ceva?

-Sigur Niall, spune!

In sfarsit Liam incepea sa isi revina. Deja incepusem sa cred ca statul cu baietii i-a afectat creierul.

-In primul rand vreau sa va spun ca apreciez enorm toata stradania voastra, ok?

Toti au aprobat iar Louis m-a si imbratisat.

-Nicio problema, Nialler!

-Dar… cred ca ma pot descurca si fara voi.

Camera fu umpluta de rasete. Vad ca beietii nu intelesera ideea. Of, speram sa nu trebuiasca sa fac asta…

M-am ridicat de pe scaun si am inceput sa ii imping pe toti afara din camera. Abia cand erau in fata usii au realizat ce li se intampla de fapt si au inceput sa protesteze.

-Baieti! Gata, va sun maine inainte de intalnire, ok?

-Dar.. dar… dar…

Le-am trantit usa in fata si m-am asezat pe pat peste hainele proaspat calcate. S-au mai certat putin la usa pe tema ‘Cine l-a enervat pe Niall’ si dupa ce au ajuns la concluzia ca a fost Louis (nu intrebati de ce, nici eu nu stiu sigur) au pornit in jos pe scari. I-am auzit vorbind cu mama:

-Gata baieti?

-Da doamna H, raspunse Liam.

-Deci plecati?

-Da doamna G.

De data asta raspunsul a venit de la Harry. Nu stiu de ce se incapataneaza sa ii spuna mamei dupa numele de fata. Cred ca mi-a zis la un moment dat ca are legatura cu ceva sexual care are in nume litera ‘G’ dar eu eram prea oripilat de faptul ca a corelat-o pe mama cu sexul ca sa il mai ascult.

-Harry, sunt doamna Horan.

-Pentru mine veti fi mereu doamna Gallagher.

Doamne, practic am putut simti cum isi scoate la iveala gropitele si zambetul perfect incepand sa bata puternic din gene. Iar mama ca de obicei i-a cazut in plasa.

-Oh Harry, esti asa un baiat bun. Daca s-ar lua ceva de la tine si pe baiatul meu… Haideti sa va conduc.

Nu am putut sa nu las un oftat adanc. Harry ingerasul, Niall cel cu capul cat o pruna... Descrierea mamei, nu a mea.

Un cascat imens ma anunta ca ar fi timpul pentru un somn bine meritat. Pana la urma, maine e o zi mare si nu imi pot permite sa fiu obosit.