Dangerous.

1.

Iar tre' sa o vad pe Ariana cum toata ziua se da pe langa Al si vine la mine sa imi spuna ca un cos de gunoi arata mai bine ca fata mea de o mie de ori. Iar trebuie sa suport fitele profesorilor si eu sa fiu fata aia cuminte,care invata mereu si toata ziua citeste. Mai exact tocilara. Am ochelari desi nu imi trebuie,parul prins in coada si mereu respect uniforma de scoala. Nu,nu imi place sa fiu asa. Pe dinauntru nu sunt deloc cea care par,as vrea sa scap de toate astea si sa fac ce imi doresc,sa fiu libera si sa merg absolut in toate locurile in care vreau. Una din pasiunile mele este teatru,ma ajuta sa inteleg ceea ce simt si sa ma pun in locul altora. Ieri ne-a anuntat profa' de teatru ca o sa avem un membru nou in echipa,cica il cheama Andrew,iar mie nu imi convine pentru ca toti cei noi ma cred o fraiera si isi bat joc de mine. Si chiar sunt o fraiera. Acum e dimineata,eu trebuie sa plec la scoala si stau pe marginea patului,imaginandu-mi cum ar fi sa pot face ce vreau,fara atatea restrictii din partea parintilor. Apoi ma dau jos din pat si ma imbrac,imi prind parul in coada si cobor in bucatarie.
-Buna dimineata,draga mea! Doresti suc de portocale sau ceai verde?
-Neata mama..ceai.
Nici acum nu inteleg de ce vorbim asa,ca la Casa Alba. Suntem doar eu si mama,nu preseditele si primul ministru. Totul e atat de formal in casa asta,eu nu am voie sa am un iubit,nu am voie sa ma vopsesc,nici sa ma machiez,dupa scoala trebuie sa vin imediat acasa si sa fac teme,apoi sa fiu tacuta toata seara,pana ma culc.
Dupa ce savurez ceaiul meu minunat,pe care il ador de cand eram mica,imi iau ghiozdanul roz si plec la liceu. Clasa a X-a e atat de usoara incat nici nu ma chinui sa invat,le prind din zbor. Orele trec super repede si vine ora cea mai asteptata,teatrul. Ajung mai devreme si vad ca in sala mai era un singur baiat. Mi-a aruncat o privire si am avut un sentiment extrem de ciudat. Era ca si cum il stiam de ani intregi,ca si cum stiam ce simte si toate secretele lui erau soptite de o eternitate. Acum il privesc,incerc sa imi dau seama ce ascunde,cine este si ce gandeste. Ochii lui sunt caprui inchis,parul la fel,poarta o camasa neagra si blugi negri. Dar totusi,ochii lui ma fac sa ma pierd in ei,sa nu imi dau seama daca trece timpul sau daca se uita la mine,nu conteaza nimic. Imi mut privirea imediat de la el. Sunt sigura ca acum stie ca sunt o fraiera si el e doar baiatul cel nou la care toate fetele viseaza. Mda,asta e viata mea...
-Hei,eu sunt Andrew. Nou pe-aici. Iar tu esti...
-Umm..Melanie Hope.
-Incantat. Cred ca noi o sa jucam in aceeasi piesa,vrei sa repetam putin?
-Ok.
Inca imi vine sa rad. El,sa ma bage in seama? Primul? Doamne..ziua asta e chiar ciudata. In fine,am repetat vreo de minute,dupa care a inceput teatrul. El se tot uita la mine,dar incerc sa ii evit privirea. Cu toate ca as vrea sa ii mai aud vocea,dar oricum eu exagerez mereu lucrurile. E doar un alt baiat care isi bate joc de mine iar eu nu o sa il bag in seama.
Ora de teatru a trecut foarte repede si am incercat sa plec cat mai repede. Fara sa imi dau seama am inceput sa alerg pe holurile scolii,dar cineva m-a apucat de brat si mi-a rostit numele.
-Melanie? Esti bine?
-Um..da. Da,sunt bine. De ce?
-Alergai pe holul scolii de parca voiai sa ajungi la un concurs cat mai repede,pana nu se dau premiile
-Nu,n-am nici un concurs.
-Ar trebui sa te inscrii la unul,stiu unul perfect pentru tine
-Care? Cel de ,,Cea mai fraiera fata de pe planeta"?
-Nu. Cel de cea mai frumoasa fata de pe planeta. Sunt sigur ca l-ai castiga,spune el si imi zambeste,dupa care intrerupe momentul ciudat in care eu ma uitam la gropitele lui cu ochii mari,spunand:
-Si,Melanie,mergi cu autobuzul?
-Da,stau cam departe de scoala.
-Si eu stau departe...Hei,am o idee,vrei sa mergem impreuna?
-Unde?
-Pai...cu autobuzul.
-Ah,da. *o Doamne ce proasta sunt* Pai,ok,sa mergem.
Uneori ma intreb daca am ceva in creier....vreun neuron..ceva...dar nu cred. Oricum,eram cu Andrew la ceva distanta de statie si vedem un autobuz care se apropia.
-Hai,Melanie,il prindem pe asta!!
-Ce? Nu! Nu o sa fug dupa autobuz.
-Ba da,o sa fugim amandoi.
Andrew tocmai m-a luat de mana.