Visele tânărului Anthony Hawkins devin realitate pe zi ce trece, acesta ajungând sa participe in curse stradale alături de mulți alți șoferi de nivel înalt din orașul său. El continuă să își urmeze propriul instinct astfel ajungând să ia decizii car...
Mașini, motociclete, viteză, motoare turate în trombă, muzică bună și femei, acestea sunt nopțile la care visez încă de când aveam 14 ani.
Eu consideram acest lucru fiind un mod de viață in care mi-aș fi dorit sa îmi petrec tot restul vieții, dar era ceva imposibil pentru mine din două motive: nu aveam o mașină și nici bani ca să îmi cumpăr una. După ce am visat vreo 30 de minute cu ochii deschiși, am ieșit în bucătărie, mi-am făcut o cafea și am aprins o țigară. Ma pregăteam sa merg la serviciu; Lucram la un service amărât la care mai venea câte un client o dată la 2-3 zile. Eram plătit sa stau și să frec menta.
În timp ce îmi fumam țigara, ma gândeam la o modalitate de a îmi spori veniturile. In capul meu a fost un brainstorm in acel moment dar una dintre idei mi-a surâs cel mai tare. Am decis sa îmi iau un al 2-lea job in timpul liber pe care îl mai aveam, astfel dublându-mi veniturile lunare. Deja îmi făceam vise referitoare la viitorul meu, ma gândeam deja la mașinile care urmau sa le cumpăr si modificările ce urmau sa le fac acestora.
Am fost de mi-am depus CV-ul la o fabrica de piese auto de la periferia orașului. Mi-am încercat si eu norocul, nu aveam calificare, nici experiență, nimic. In drumul meu spre casa am văzut câteva mașini care erau de vânzare, un VW Golf IV din 2003 la vreo 2000 de Euro daca îmi aduc aminte bine. Oricum nu conta pentru mine, sufla vântul in portofel, erau doar vise. In schimb mi-a sărit in ochi un Alfa Romeo 159 din 2007-2008 la 3500 Euro cu nu mai știu ce defecte la motor. Nu ar fi fost o problema, eram mecanic de profesie, dar totuși... Banii...
Odată ajuns acasă, m-am trântit in pat si am aprins televizorul căutând un program care sa ma ajute sa pierd timpul. In timp ce schimbam canalele, îmi suna telefonul si am răspuns fără sa ma uit cine o face.
"Dea?" am spus eu pe un ton sictirit.
"Ce faci băi omule?" ma întrebase. Era Juliano, cel mai bun prieten al meu, pe care ma bazam in orice situație.
"Da' ui pe acasă, pierd vremea. Tu?" i-am răspuns, anticipând deja următoarea întrebare a acestuia.
"Foarte bine fac. E vineri seara si tu stai in casa?? Ia fa-te gata in 30 de minute ca vin sa te iau de acasă si te cinstesc eu cu o bere" aceasta o bere transformându-se de fiecare data in 5-6-7..
"Na bine ma, te aștept" am încheiat eu discuția.
Nu aveam nici un chef sa ies din casa, eram si obosit si cu ale mele pe cap. M-am băgat la un dus, m-am aranjat si am coborât din bloc ca sa îl aștept in parcare. Ca de obicei, el întârziase, ceea ce m-a făcut sa îmi pierd tot cheful de distracție pe care il mai aveam.
Ajunși într-un local mi-am schimbat gândurile si am decis sa nu beau alcool in acea seara. Eram deja obosit, daca as fi băut si alcool ma punea in cap, așa ca am comandat un fresh de portocale. După o ora, doua, am decis sa părăsim localul si i-am spus lui Juliano ca ma duc acasă pe jos ca sa ma relaxez puțin.
După vreo 10 minute de mers, am început sa aud la un moment dat niște bubuituri. "Ce mă-sa se aude?" era in gândul meu. "Sigur dau unii un party" îmi răspunsesem. Totuși, am decis sa merg sa vad ce se întâmplă, ca sa nu mor prost. Merg, merg si încep sa aud scârțâituri de roti. Am rămas încremenit si am murmurat "Ăștia-s nebuni". Ma apropii de locul de unde se auzeau zgomotele acestea, si ca sa vezi, ajung la o parcare pe 5 nivele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Odată ajuns la parcare, am vrut sa merg sa vad cu ochii mei ceea ce se întâmplă, dar a apărut o mica problema. La intrare in parcare erau 2 matahale de oameni care nu permiteau accesul in parcarea etajata. Aceștia mă opresc din intenția de a intra in parcare
"Ce cauți aici??" aud o voce groasă
"Am venit la eveniment" răspund eu intimidat de cei 2 bodyguarzi
"Cine ești tu? Nu știi ca fără o mașina nu intri?" zicea bărbatul, Irwin după cum ii scria numele pe plăcuța metalica de pe piept
Am rămas muțit, nu am mai știut ce sa zic, in gândul meu erau tot felul de scenarii cum ca ma vor lua la bătaie...
"Anthony Hawkins" le spun bărbaților. "Mașina mi-a fost confiscata de politie pentru curse ilegale" am continuat ideea, încercându-mi norocul
Am reușit sa ii aburesc! Aceștia s-au dat la o parte si m-au lăsat sa intru in parcare. M-am dus direct la lift, nici nu am stat pe gânduri, parca eram de-al casei. Mai era o tipă acolo care aștepta liftul, chiar atunci terminase de vorbit la telefon.
"Ești nou pe aici?" ma întrebase cu o voce dornica să afle cine sunt
"Ceva de genu'! Apropo Anthony!" încercam sa ma dau bine pe lângă ea; poate ma ajuta sa intru si eu in grupul asta
"AJ! Îmi pare bine; hai sa îți arat cum sta treaba pe aici" răspunse pe un ton cald
Urcând spre ultimul etaj, încercam sa îmi imaginez ce ar putea fi acolo. Odată ajuns sus, se deschid ușile de metal si prima reacție a mea a fost sa rămân împietrit. Era visul meu, multe mașini, multi cai, muzica, femei.. In primele momente am crezut ca visez.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In timp ce AJ îmi prezenta gașca ei, eu nu-mi puteam dezlipi ochii de la mașini. Nu am reținut nici un nume al prietenilor ei dar in schimb le-am studiat mașinile de la faruri pana la stopuri. Asta a fost poarta mea spre acest mod de viața. Schimbând opinii despre mașini cu gașca lui AJ, am reușit sa aflu un lucru foarte important printre altele si anume perioada desfășurării evenimentului: "De vineri pana duminica, in fiecare noapte, săptămânal"
După o noapte lungă in care am ajuns acasă către dimineață, am reușit sa îmi creâpreajma evenimentului clandestin. Iar partea cea mai bună: făcusem rost de numărul de telefon al lui AJ. Aveam deja un punct forte, cunoșteam oameni in interiorul „car meeting-urilor", asa cum mi-au spus ei că se numeste.
Nici nu apuc sa dorm 2 ore că sună sefu' sa merg de urgent la service. Am fugit cât de repede am putut la service, chiar daca am fost chiaun. Venisera 3 masini care trebuiau reparate pana luni, un Ford Fiesta din '96, un Opel Omega '95 si un Renault Twingo de prin 2000. Mi-a explicat ce am de reparat la fiecare in parte si a dat sa plece.
"Mersi sefu', mi-ai belit tot weekendul" ii zic nervos, si ma intorc. Nici nu l-am mai bagat in seama, oricum nu aveam relatii prea bune cu el.
M-am apucat de lucru, dar aveam o stare de om pierdut, ma gandeam la noaptea trecuta si la cum as putea ajunge din nou acolo. Vroiam sa asist si cateva curse ca sa vad cum sta treaba si de ce sunt capabili oamenii aceia. Lucrasem toata ziua, am reusit sa repar Fordul si Opelul, de Renault nici nu ma apucasem. Nu mai aveam chef de nimic, si am plecat catre casa.
In drumul meu linistit spre casa am decis sa o sun pe AJ pentru a primi mai multe informatii despre meeting-ul din seara asta, cea de sambata. Credeam ca va fi ceva diferit, ceva special, si asa a si fost. Am fost atat de captivat de ideea de a merge din nou acolo incat am ramas in cap doar cu 4 cuvinte: "Fara o masina nu intrii"; nerealizand pe moment situatia in care ma aflam... nu puteam intra la eveniment.
M-am așezat pe asfalt, cu spatele sprijinit de un gard de beton, mi-am aprins o tigară si am gândit la rece:
