I knew you were trouble . [ Niall Horan - FanFic ] .

* PROLOG *

Nu era prea greu să tragi chiulul la şcoală . O ştiam pentru că nu eram la prima tentativă . De astă dată , tot ce aveam de făcut era să aştept ca doamna Higgins să-i conducă pe toţi pe pista de afară , după care să mă strecor pe după tribune şi s-o iau spre cealaltă ieşire prin gardul de sârmă .

Să revii în clasă însă ... era mai naşpa . Dar aveam să găsesc eu o soluţie când mă întorceam . Ca întotdeauna !

Tremuram în briza răcoritoare a dimineţii . Era ora şapte, sau puţin peste, pe data de 12 octombrie , şi la ora aceea nu era încă îndeajuns de cald ca să hoinăreşti în tricoul stupid de subţire şi şortul cu car ne îmbăcam la ora de sport . Aici , afară , doar furia mai îmi ţinea de cald .

Cum de a putut să-mi facă iar lucrul ăsta ? Nu înţelese ? Nu avea să se întâmple niciodată ! Nu se va termina nicidecum ca-n basme pentru ea , nu de data asta ! Şi mă săturasem de toate telefoanele lui stupide ca să se intereseze de ea , ca şi de întrebările ei prost mascate depre el .

Am mărit pasul , îndreptându-mă spre terenurile de tenis .Mi-am deschis Iphone-ul , şi am apăsat pe Apelare Rapidă . Pe unu, fireşte !

Bineînţeles că ea nu va răspunde . Se va aştepta să fie el , nu eu !

Speram ca cineva să mă ucidă înainte să devin  atât de dispreată după atenţia cuiva . Pe bune , era jalnic ! Iar ea distrugea vieţi . Cu deosebire , viaţa MEA .Acum ,  nu umai că trebuia s-o mint pe doamne Higgins cu motivul pentru care chiulisem - ceva cu care aş fi de acord în împrejurări favorabile şi pentru un scop nobil , ceea ce nu era cayul acum - dar trebuia să lipsesc şi de la întâlnirea cu Ethan şi Charlotte , iubitul meu şi sora mea , înainte de începutul orelor , ceea ce cere o nouă minciună ! Se suportau unul pe altul doar de dragul meu şi or să se înfurie dacă nu mă găsesc acolo ca să-i împac . Ba şi mai rău : peste două săptămâni era ziua BALULUI DE HALLOWEEN AL FOŞTILOR ABSOLVENŢI , iar eu şi cu prietenele mele ne ocupăm de organizarea petrecerii .

Nu că ei i-ar păsa de unul dintre lucrurile astea ! Oricum nu are altă grijă decât să se ocupe de ea însăşi !

Când mi-a răspuns robotul , deja depăşisem stadiul de furie . Tropăiam pe lângă terenul de tenis spre strada Henderson , aşteptând semnalul sonor .Când l-am auzit ,am strigat la telefon , ca să mă audă chiar şi de la etaj , din culcuşul ei de aşternuturi învălătucite şi de batiste de hârtie mototolite .

- Ştiu că mă auzi, şi nu-mi vine să cred că-mi faci asta din nou ! Chiar nu mai ai nici-un pic de mândrie ? El m-a sunat pe mine , pe mine , nu pe tine .Trebuie să-ţi fac desenul ?Dumneyeule , las-o baltă odată şi ...

Fără veste , un val de aer fierbinte m-a învăluit , lipindumi-se de piele şi făcându-mă să închid gura pentru o milisecundă , şi mi-am dat seama că mă dădusem jos de pe trotuar şi ajunsesem direct pe carosabil , fără să fi observat  lucrul ăsta . În acel moment , am auzit claxonul , am simţit mirosul de pneuri încinse şi gaye de eşapament şi am văzut botul plat , de un galben-portocaliu aprins , al unui autobus şcolar care se apropia de fatţa mea cu o viteyă de neoprit !

Dumnezeule , ce hidoase sunt autobusele când le vezi atât de aproape !