Pasiune si sacrificiu

15. Confuza

Confuza. Asa ma simteam de cand n-am mai facut scrima din cauza piciorului. Nu pot spune ca ma simt bine ,nu pot spune nici ca ma simt prost,ci doar confuza. Foarte foarte confuza. Ma simteam neputincioasa. Eu, cea care facea totul in favoarea sa , acum simteam ca nu pot face nimic.  Antrenamentul de ieri m-a dat complet peste cap ,facandu-ma sa realizez un lucru : toata lumea ma credea slaba,doar din cauza unei accidentari fara rost ,iar eu , simteam ca locul meu nu mai e nici la scrima.

Frica mea care a tinut 3 luni , s-a adeverit. Imi era teama ca voi simti ca nu mai fac parte din echipa. Ma voi simti slaba si neajutorata,pentru ca stiam ca nu puteam sa mai fac nimic din ce puteam inainte. Toate astea ma dureau. Imi placea sa am momente in care sa ma simt sigura pe mine,iar asta sigur nu era unul din acele momente. Se pare ca soarta nu tinea cu mine. Toate astea duceau la ceva ,dar intrebarea e : la ce ?

____________

Au trecut 6 luni de la mica mea accidentare. Ma aflu pentru ultima data la doctor sau cel putin sper ca pentru ultima data. In sfarsit,dupa 30 de minute de asteptare, asistenta ma cheama inauntru. Eram cu tata. Doar cu el am venit cand faceam RMN uri sau controlul la doctor.
Intru putin emotionata. In camera ma astepta domnul doctor. Evident,cum am intrat mi-a spus :
- Ce faci frumoaso ? Cum esti ?
- Sunt bine.( sa nu credeti ca am spus-o asa direct)
- Hai sa vedem ce se intampla la piciorul tau. (Spune asta deschizand calculatorul ) Ce nota ai ? (In gandul meu : Credeam ca nu mai intrebi :))) - avea o pasiune pentru franceza,la fel ca mine. De fiecare data cand veneam la el ma intreba- .
- 10 , ca intotdeauna.
- Asta vreau sa aud. Hmmm...ia uite! (privea destul de intens calculatorul,habar nu aveam ce i trecea prin minte si mai grav,la ce sa ma astept) Esti vindecata complet ( am avut impresia ca nu mai aud bine)
- Complet ?
- Mhm. Priveste si singura.
Intr-adevar. Nu se mai vedea nicio pata alba in zona genunchiului meu.