Alergam spre uşă , în urma lui.
- Nathan ! Te implor ! Aşteaptă ! i-am strigat.
Dar era prea târziu. Îmi închise uşa în faţă. Căzusem în genunchi. Îmi acopeream faţa cu mâinile, parcă încercând să mă acopăr de ruşinea care năvălea ca un val asupra mea . Nu plângeam. Mereu am ştiu la momentul potrivit să-mi reamintesc că sunt femeie, iar după părerea mea, o femeie, trebuie să fie tare în momente de criză, să poată gândi limpede , rece, corect şi logic.
- Eşti atât de slabă. Nu e bine. Ştiai ?
- Oh..Tu să taci afurisitule ! i-am exclamat arătînd cu degetul, acuzator, la el.
- Augii. Unde ţi-a dispărut iubirea April draga mea ?
Mă uitam la el cu o ură nemaipomenită. Stătea acolo , în colţul camerei , mulţumit de situaţie. Iar mulţumirea lui , încă puţin , şi se transforma într-un pumn , direcţionat exact spre "comoara" lui. Dar nu era momentul să-mi fac nervi. Deci, mi-am adunat toată voinţa din mine , şi m-am liniştit.
- Ieşi. Ieşi afară. Dispari din viaţa mea.
M-am ridicat încet de pe podeaua răcită de suflul vântului tomnatic , bucuros că am lăsat geamul deschis, şi lent , dar sigur, m-am îndreptat către uşă şi am deschiso larg.
A ezitat un moment , dar în sfârşit , victorioasă , şi totuşi cu durere citindu-mi-se pe faţă , în văd înaintând către mine. Îmi era silă de el. Din cauza lui am pierdut persoana care şi-ar fi vândut şi viaţa pentru mine. Cel care ştiam bine , îmi va fi alături o viaţă , fără a-mi da măcar un motiv de a mă simţi îndoielnic faţă de loialitatea, dragostea, siguranţa pe care mi-ar fi oferito un veac . Îi mai rămase cred un singur pas, şi îi puteam pune uşa în faţă. Un pas mai rămânea până să mă pot retrage în patul meu , să plâng, sâ gândesc, să decid unde plec de data asta. Dar nu. Se oprise...Urma ceva...Îl cunoşteam de prea mult timp pe Luis , ca să pot prevedea următoarea lui mişcare. Eram ca pe ace, pentru că nu făcea nici o mişcare. Asta mă îngrijora.
Brusc, se întoarse. Mă prinse într-o strânsoare din care nu puteam fizic să mă eliberez. Totul s-a petrecut atât de repede încât nu mi-am dat seama măcar de ce s-a întâmplat. Dar gata. Acum vedeam totul clar. Era atât de aproape de faţa mea , încât mai că ne sărutam. Aveam ochii speriaţi. Nu că mi-ar fi fost mie frică de el.Eram surprinsă. După ce că îl alung din apartamentul modest primit în ziua în care am făcut 16 ani , mai şi avea tupeul să se apropie periculos de mult .
- Nu. Nu. Nu. Nu şi de data asta iubito. Vezi tu April..Dacă vrei să dispar..Dispar !
- Nu striga fiu de căţea ce eşti !
- O să regreţi. O să mă cauţi. Acum ai rămas singură. Nathan ? Eu i-am lăsat mesaj să vină. I-am spus doar că o să-i placă mult să afle că mult iubita lui " întuchipare a perfecţiunii " e o târfă de prima mână ? Mai ţii minte pe micul Josh ?
- De unde naiba îl cunoşti tu pe Josh ?
Josh a fost primul meu iubit. A fost. Am ţinut mult la el. Ţi el la mine , din câte avea să înţeleg abia după 3 zile , din momentul în care ne-am certat. Luase de undeva că de fapt , m-am combinat cu el dintr-un pariu. A 4-a zi..A patra zi am aflat că parinţii lui l-au găsit mort în camera lui. Se sugrumase singur cu o curea. De la întâmplarea aia, m-am simţit mereu un om în plus pe pământ.
- Era cel mai bun prieten al meu April. mi-a şoptit în ureche.
- Nu. Nu cred . Luis, îndrugi prostii acum. Cunoşteam toţi prietenii lui. Cum să nu aflu despre un despot ca tine ?
Râdea. Şi-a scos dinţii la plimbare. Privirea aia batjocoritoare mă ardea. Nu am mai suportat.
- Spune tot. Nu mă face să te lovesc. Oh..Şi ştii că sunt în stare.
- Nu mi-e frică de tine. Înţelegi ca lovitura ta , mai mult mă amuză, decât mă face să încetez. Şi totuşi...Nu te mai chinui..
Îmi mângâia obrayul cu două degete. Se uita la mine duios. Vedeam doar umilire în gestul ăsta. Nu mai suportam. Nu . Îmi ajunse răbdarea la capăt. Nu ştiu de unde găsisem puterea. Dar acea lovitură..A fost cred cea mai puternică pe care aş fi visat să i-o dau unui nesimtit ca Luis.
- Eram plecat în S.U.A micuţo. Dar m-am întors. M-am întors pentru tine. M-am întors să-l răzbun pe Josh. Şi vai...Aplauze vă rog , deşi nu e cu mirare , mi-a reuşit. Ai rămas singură. Distrusă. Eu mereu câştig April. Ţine minte.
Făcuse pasul care îl aşteptam de atâta timp. Dar nu.. Nu-l lăsam aşa să plece. L-am apucat strâns de braţ şi i-am spus :
- Bine jucat fratele meu.
