The Dark Shadow

Heii. Sper sa va captiveze aceasta poveste mai mult decat prima. 

Am sa pun capitolele in fiecare duminica, daca voi avea cititori.

Astept pareri. ;)

__________________________________________________________________________

    Fiecare dintre noi are momente in viata cand ar vrea sa-i puna stop si sa o ia de la capat. Tristetea si uneori indiferenta domina majoritatea momentelor din viata fiecaruia. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, toti vom trece prin momente mai putin frumoase. As fi vrut de multe ori sa ma sui intr-un tren si sa plec departe, dar niciodata nu am putut evada.

   Nu am prieteni. Nici familia mea nu e aproape de mine in nici un fel. Mama nu ma iubeste sau cel putin asa cred, iar tata nu ma suporta efectiv. Nimeni nu intelege cat de greu imi este sa nu am pe nimeni langa mine si sa trec prin viata de una singura.

  Am ignorat cu desavarsire faptul ca nu am nici familie si nici prieteni si am inceput sa-mi  construiesc propia-mi viata. Sa pun caramida cu caramida la zidul viitorului meu. Muncind si luptand cu propia viata. Asa m-a gasit Bliss.

Nu stiam ce cauta si ce vrea de la viata mea, care si asa era distrusa. Nu era om, nu era o fiinta umana , era mai mult de atat..un spirit. Nu eram speriata ca nu e fiinta umana, insa ce ma cutremura era faptul ca arata ca o zeita. Inalta, bruneta cu niste ochi negri arzatori.

-Ce te-a adus in viata mea? am intrebat-o eu fara pic de entuziasm in voce.

- Nu am un motiv anume. Ai nevoie de mine acum, iar eu am venit sa te ajut. imi raspunse ea plictisita

-N-am nevoie de tine. Esti un spirit. N-ai cum sa ma ajuti. i-am repezit-o eu.

Tacu un minut ca sa-si adune cuvintele insa tot ce facu a fost sa bata din palme. La inceput am vazut-o cum dispare, dar nu ea disparea ci eu. 

Eram intr-o casa veche, in stil baroc. Flacari inalte ma inconjurau. Nu puteam sa vad la distanta insa la cativa pasi de mine..am zarit un pian. Flacarile acopereau toata incaperea, insa pianul nu incetase o clipa din a fredona. Cunosteam melodia, mi se parea tare familiara. Apoi amintiri din viata mea au aparut pe un perete. MAMA, TATA,apoi EU cand eram mica. Nu-mi venea sa cred..ca familia mea care nu ma iubea era atat de fericita pe vremea cand eu eram de o schioapa. Tremuram. Nu mai imi simteam picioarele, asa ca am cazut in genunchi. Plangeam. Imagini si imagini rulau acum pe peretele cel mai indepartat din incapere. Pianul persista sa cante.

Ceva ma facu sa tresar. Eram in intuneric in camera mea impreuna cu un baiat. El ma imbratisa, apoi sari pe fereastra. NU-MI AMINTEAM  SA FI TRECUT PRIN ACEST MOMENT. Ma uitam la fata mea din acea imagine..eram trista., mohorata. Brusc imaginea disparu, iar eu m-am trezit plangand si tipand in patul meu.

-Acum vezi de ce ai nevoie de mine? imi sopti Bliss.

Am tresarit.

-Nu am nevoie de tine. Nu eram eu fata aceea. Eu nu am cunoscut niciodata un baiat.

Minteam. Ma vazusem acolo in camera mea plangand. Pentru ce plangeam? Pentru un tip? Ce naiva sunt.

Ma uitam atent la Bliss..,iar ea incerca sa ma ignore.

-Ok, fie  am nevoie de tine. Deci cum ai de gand sa ma ajuti? i-am spus eu pe un ton rugator. 

-Pai pentru inceput..am sa-ti reinvi amintirile pe care tu nu ti le mai aduci aminte. raspunse ea calm si docil.

- Cum ar fi? Care amintiri?

Ma puse pe ganduri.  Eu nu aveam amintiri..nu aveam prieteni sau familia care sa ma iubeasca.  

-Aimee, uita-te la tine. Arati jalnic. Bliss ma lua de mana si ma duse in fata oglinizii din camera mea,apoi se facu nevazuta.

Nu aratam rau.Eram inalta. Aveam parul blond si cret. Iubeam muzica rock si probabil de aceea  majoritatea tricourilor mele erau negre. Purtam tricoul meu preferat asortat cu niste pantaloni de training negrii.Pana aici totul normal, pentru mine,ridic capul usor si-mi zaresc ochii. Erau rosii..un rosu aprins, iar culoarea irisului abia se deslusea. Am ridicat mana cu delicatete si mi-am atins usor obrajii..erau uzi si reci. Plansesem? Nu, nu am cum sa plang..nu am pentru ce sa plang... De ce as...?! OH, NUU. CE SE INTAMPLA CU MINE? Am urlat. Bliss avea dreptate. Aveam nevoie urgenta de ajutor,insa ea era doar un spirit..cu ce putea sa ma ajute ea?

Acum mi-am dat seama cate amintiri am pierdut...cate amintiri au fost inghitite de creierul meu. Abia acum am realizat ca eu traiam in lumea mea defapt..eram ingropata si prizoniera propie-mi lumi.

 Nu puteam sa ma mai uit la mine. Simteam ca ceva ma ardea, ceva din mine lua foc. Nu stiam de unde vine focul. Poate din inima? Din suflet? Ma indrept rapid catre oglinda si ma uit amanuntit la mine. Inima imi bubuia in piept, ochii erau rosii iar din spate iesea o flacara. Mi-am dat jos tricoul , apoi am zarit focul. Eram cuprinsa de foc. Simteam cum se extinde, din spate pana pe gat,apoi se indrepta cu repeziciune catre picioare. Flacarile imi macelareau corpul. Ca o torna vie. Plecasem din camera mea. Intuneric. Incercam sa ies, sa dau de lumina, insa munca mea era in zadar. La cativa metri in fata mea se afla o usa. Am mers catre ea. M-am repezit si am deschis-o usor. 

Brusc focul disparuse. Eram din nou in camera mea, in fata oglinzii. Ochii inca imi erau rosii , iar fata era acoperita de un strat gros de fum. Bliss era inca langa mine. Ma rugam sa nu fi fost un test de-al ei, sa fi fost doar imaginatia mea, insa ceva ma impingea sa cred ca nu-i doar simpla mea imaginatie.

-Ce a fost cu focul ala idiot?am intrebat-o eu furioasa.

-Oh prostuto! Nu ti-am spus ca ne vom juca?

-Sa ne jucam? Nu avea niciun sens ce voia sa-mi zica.

-Aimee, ne vom juca putin de-a scoala. Voi fi profesoara ta care te va invata, dar dupa fiecare capitol nou te voi testa. imi spuse ea satisfacuta.

-Esti nebuna. Focul ala...parea real..m-ai speriat.

-Hahaha ce naiva esti. Aia a fost doar imaginatia ta. Eu n-am facut nimic altceva decat sa te duc in fata oglinzii. 

CUM?CE?NU! Mii de ganduri imi umpleau acum capul.Nu stiam cu ce sa incep.  Sa iau primul capitol in care scrisesem deja ca vad o "fata" care de fapt nu era reala sau al doilea capitol in care creierul meu se golise complet, iar eu uitam toate amintirile mele ?

 Stiam ca daca am sa pun capul jos pe perna voi adormi repede si voi uita de tot macar pentru cateva ore. Insa eram convinsa ca Bliss nu va disparea, iar "lectiile ei" abia acum incepeau. Sa dorm? Da, alegeam sa dorm , insa ceva nu-mi dadea pacea. Cum a devenit Bliss un spirit? Citisem despre ei intr-o carte mai veche si stiam ca ea a fost om candva, insa fiecare spirit avea o poveste trista.

-Bliss.Cum ai devenit spirit?

La inceput a lasat capul in jos ne stiind ce sa spuna, dar mai apoi a incercat sa se adune si sa-mi raspunda la intrebare. 

-E un drum lung pe care l-am parcurs..si stii prea bine ca e un drum trist si incurcat, dar voi incepe cu inceputul.

Citeam pe fata ei tristete,durere.. Bliss adauga:

-Nu am vrut sa fiu spirit! Eram doar o pustoaica cand s-a intamplat totul. Aveam doar 18 ani.

Mi-o imaginam perfect. Inalta, bruneta si frumoasa.

-Aveam tot ce-mi doream..Prietene, familie. Insa dupa ce mama a murit de leucemie viata mea a luat o intorsatura neasteptata.