Selling The Pretty Boys Secrets-TRADUSA

Cartea?

  Căştile mi-au fost smulse din urechi, iar camera întunecată a fost scufundată în lumină când mama a tras perdeaua, făcându-i intrare soarelui. Instantaneu, mi-am închisochii atunci când soarele mi i-a ars fără milă, şi mi-am tras pătura peste cap.

"Cassie, ai stat în pat toată ziua. Nu, greşesc, aproape tot weekend-ul. Chloe te-a sunat non-stop. O să te ridici din pat chiar acum." a tunat mama.

Chloe e cea mai bună prietenă; suntem cam prea apropiate. Când nu îi răspund la mesaj sau la apel, devine paranoică şi crede că am fost răpită sau am murit într-un accident de maşină. Încă din clasa a 2-a când mi-a dat jucăria ei, am devenit inseparabile. Weekend-ul ăsta ar fi trebuit să mergem la cumpărături pentru balul ce vaveni, dar eram prinsă în patul confortabil şi am refuzat-o. Ştiu, ştiu, ce escroacă, nu? Dar dansul e tocmai săptămâna viitoare, şi nu cred că am avut un weekend pentru mine de ceva timp.

Gândurile mi-au fost întrerupte de un zgomot din cealaltă cameră, urmat de muzică zgomotoasă. M-am ridicat uşor din pat, am traversat camera şi am deschis uşa. Am trecut holul şi am dat buzna în camera fratelui meu. Liam, fratele meu, şi cei doi prieteni ai lui Percy şi Evan stăteau pe canapeaua lui uitându-se la Jackass.

"Poţi să închizi prostia aia?" am strigat.

Stăteam acolo şi aşteptam un răspuns când am observat că Percy şi Evan se uitau la mine cu gura deschisă. Fratele meu şi-a întors uşor privirea spre mine şi a început sărâdă. M-am uitat în jos şi am văzut maieul roz cu care eram îmbrăcată şi lenjeria cu dungi de zebră. Nu mă puteam mişca; am început să roşesc şi puteam simţi cum inimaîmi bate nebuneşte. Imediat ce am revenit la realitate, am fugit din cameră trântind uşa după mine. Când am ajuns în camera mea m-am aşezat pe jos cu ochii închişi. Rahat! M-am făcut de ras în faţa prietenilor extrem de arătoşi ai fratelui meu.

Mama m-a chemat în bucătărie pentru prânz, dar de data asta m-am asigurat că port pantaloni. Am coborât atentă, să nu dau peste Precy sau Evan. Când am văzut că zona e liberă, m-am trântit în scaunul meu preferat şi m-am făcut mică încercând să mă feresc de soare. I-am auzit pe băieţi părăsind camera şi m-am dat în celălalt colţ almesei.

"Şi, ce avem la prânz Liam?" a întrebat Percy.

"Arăt că menajera ta? Fă-ţi ce vrei. Ştii unde sunt toate." a răspuns răutăcios Liam.

"Liam, sora ta e chiar bună." a zis Evan. "Cum poţi locui cu ea, omule?"

"Evan, e sora mea. Cum ar fi să mă sărut cu propria mea sora? Dezgustător."

"Yeah, sora ta chiar arată bine." a adăugat Percy.

Am început să roşesc şi îmi simţeam palmele transpirând. Orice fată din şcoală ar vrea că Percy Gurchart şi Evan Greer să spună că arată bine.

"Poate aş putea să o pun în carte?" a spus Evan.

Carte? Ce carte?

"De ce mi-ar păsa? E un parazit enervant care îmi stă în cale. Du-te şi pune-o în carte. Dar jur, dacă i-o pui, te pocnesc în faţă." a spus Liam. Puteam auzi râsul uşordin vocea lui.

Imediat ce au plecat, m-am strecurat de după colţ şi m-am asigurat că încă sunt în căutare de mâncare. Apoi, m-am furişat pe hol şi mi-am făcut drum spre uşa fratelui meu. Nu am auzit nimic de partea cealaltă. Încet, am deschis uşa şi am rămas uimită să văd doar o pungă de chipsuri şi nişte console care stăteau pe jos.

Bine, nu sunt aici, am gândit. Ce era acea carte? Şi ce treabă are cu mine?

Gândurile mele au fost întrerupte când uşa s-a deschis şi Evan a apărut în cadru.

"Păi Cassie, ai venit să ne mai oferi o avanpremieră?" a spus ridicând sprâncenele.

"Uh.. Ha, chiar nu eşti genul meu." am spus înapoi.

"Mie mi s-a părut că te prinde lookul." a spus. "La naiba, ar trebui să porţi chestii de genul mai des. Şi păreai destul de confortabilă dimineaţă."

"Da... înainte să-mi dau seama ce port." am mormăit.

"Păi, cred că ai întoarce ceva capete dacă ai veni aşa la şcoală. Ştiu că pe al meu l-ai întoarce."

Cu acest ultim comentariu, Evan şi-a luat geanta şi a părăsit camera. Am stat acolo gândindu-mă pentru un minut înainte să mă decid să mă uit prin camera. Acum, unde ar ascunde fratele meu încrezător şi mincinos acel obiect numit "cartea". Ştiu, nu poate fi chiar atât de rău, nu? Greşit. Fratele meu e mârşav. Foloseşte fetele şi apoi le aruncă exact că pe un şerveţel. Ca hârtia igienică.

Şi lucrul care mă uimeşte pe mine? Toate se întorc înapoi, şi nu bagă de seama că tot ce voia el era un fund. Trebuie să îţi dai seama cât de fraiere sunt. De obicei când un băiat te foloseşte şi apoi te părăseşte, e un semn că nu te plăcea într-adevăr pentru cine eşti, ci pentru cum arăţi.

Nu, nu ar putea fi sub pat, prea evident. Să ascunzi ceva în sertarul cu lenjerie ar fi un lucru feminin. Când te gândeşti la asta, băieţii pot fi şi fraieri şi evoluaţiîn acelaşi timp. Adică, am încercat să pătrund în mintea unui băiat înainte, şi aproape nu am mai reuşit să ies. Credeţi-mă, nu e drăguţ. Poate par fraieri şi secomportă ca atare, dar când intri în minţile lor micuţe şi drăguţe par nişte genii. Nu are sens.

La început m-am uitat la locurile mai ferite în care ai putea ascunde ceva, dar apoi m-am gândit mai bine. Nu ar fi inteligent să le pui într-un loc evident, pentru cănimeni nu ar căuta acolo? La început am căutat în dulap, apoi sub pat.

În final m-am uitat la el pe birou şi am găsit o carte neagră. Am ridicat-o şi m-am uitat după vreo încuietoare. Nimic, era prea uşor. Mâna mea a deschis cartea. Primapagină era albă. Am dat pagină şi am zărit literele albastre: Aceasta este o carte originală şi toate drepturile sunt rezervate. De parcă ar fura cineva asta, m-am gândit.

Dintr-o dată, am auzit zgomote puternice şi am început să mă panichez. M-am sprijinit de pat şi am alunecat sub el. În secundă în care eram ascunsă, uşa s-a deschis şiPercy şi Liam au intrat. Toată ziua am petrecut-o sub patul fratelui meu împreună cu lenjeria lui murdară şi Dumnezeu ştie mai ce. Mă tot gândeam la acea carte. Ce eracu ea? De ce avea fratele meu o carte în camera lui? Adică serios, copilul niciodată nu pune mâna pe ele.

Chiar şi peste zgomotele de la jocul video am reuşit să adorm. Nu îmi amintesc ce am visat, dar ce s-a întâmplat după îmi va rămâne în memorie.

"Crezi că e moartă?" a şoptit cineva.

"De ce ar fi în camera mea, sub pat, moartă?" o altă voce a spus. "Păi un lucru e sigur, va fi moartă curând!"

M-am ridicat dintr-o dată, capul meu lovind fundul patului.

M-am uitat într-o parte pentru a-i vedea pe Percy şi Liam ghemuiţi lângă pat, unul cu o privire confuză, celălalt cu privirea dezgustată. Liam m-a luat de mâna şi m-a tras uşor de sub pat. M-a ridicat în picioare deşi arăta de parcă voia să mă împingă din nou pe jos. Tot sângele mi s-a urcat în cap şi am început să mă legăn înainte şiînapoi, dar am rămas în picioare cu ajutorul lui Percy.

"De ce eşti la mine în cameră?" a ţipat Liam."Şi de ce Doamne eşti sub pat? Adică, tu chiar ai de gând să vii aici, să ne spionezi şi să adormi?"

"Umm.. păi.. eu eram, şi apoi tu, deci cam da." a încercat să spun.

Puteam auzi cum Precy încerca să nu radă. Apoi fratele meu m-a pus pe umărul lui. Nu am ţipat. Nu m-am mişcat, nu am încercat să mă eliberez pentru că ştiam că nu va fiîndeajuns să scap din strânsoarea fratelui meu furios. A ieşit din camera lui şi m-a trântit pe podeaua de pe hol. M-am lovit la genunchi şi la cot, dar am reuşit să-miferesc capul. Percy era uimit de forţă fratelui meu şi de duritatea mea. Stătea acolo cu ochii largi înainte că fratele meu să strige pe hol.

"Am nevoie de un lacăt la uşa, mamă! Cassie tot intră să îmi spioneze prietenii."

În primul rând, nu întru în camera fratelui meu. E o capcană puturoasă spre moarte care sufocă pe toată lumea care intră. Azi a fost prima oară în ani când am intrat încamera lui. În al doilea rând, dacă cineva ar trebui să-şi ia un lacăt, aceea sunt eu.

Mama a mormăit ceva din bucătărie şi s-a întors la gătit. M-am uitat la fratele meu şi am şoptit ceva ce nu ar fi trebuit. Imediat ce a procesat ce am spus, am începutsă fug, ştiind că mă va răsturna. Aveam dreptate, pentru că atunci când am tras cu ochiul în spate, era pe urmele mele. Am trecut repede colţul, evitând-o pe pisica meaLuna şi sărind peste mobilă. Acum ce mă separa pe mine de Liam era vechea canapea verde. Ochii lui mă sorbeau. Îi calculam următoarea mişcare când Percy l-a doborât, făcându-mi scăparea mai uşoară. Nu m-am mişcat totuşi. M-am uitat cum fratele meu şi Percy se luptau pe locul de deasupra.

"De ce nu te iei de cineva pe măsură ta?" a întrebat Percy inspirând adânc. "Îţi e frică să nu pierzi?"

"Te pot bate la orice, oricând." a strigat Liam.

"TERMINAŢI." a spus despărţindu-i pentru că puteam vedea că bătaia devenea serioasă.

Stăteau amândoi acolo, inspirând, înainte să înceapă să radă. Au aprobat amândoi din cap şi s-au întors spre mine. M-am ridicat şi am fugit cât de repede am putut pe uşadin spate. M-am uitat în spate şi i-am văzut pe amândoi urmându-mă. Am fugit spre piscină şi am încercat să o ocolesc dar era prea târziu pentru că am fost împinsă, izbind apă albastră şi rece. Mi-am deschis ochii şi am încercat să înot la suprafaţă dar nu am putut. M-am uitat în jos şi am văzut brăţară de la picior agăţată de scurgerea de la fundul apei.

Îmi simţeam capul sub presiune în timp ce m-am aplecat uşor să dezleg brăţară. A devenit foarte greu să văd înainte să îmi eliberez glezna. Când am crezut că sunt lasuprafaţă am încercat să respir, însă doar am înghiţit o cantitate mare de apă. M-a luat prin surprindere şi am început să mă inec cu apă.

Deodată, am fost îmbrăţişată de o figură. Îi puteam simţi abdomenul presat de mine şi mâinile înconjurate în jurul meu. M-a adus uşor la suprafaţă şi m-a ridicat pe ciment. Când mi-am recăpătat suflul, mi-am deschis ochii văzând doar negru. Mi-am dus mâinile la ochi şi am dat apa la o parte încercând să văd mai bine. Două figuri erau deasupra mea, una udă, cealaltă uscată. Liam se uita la mine îngrijorat.

"Scuze soro, am uitat că nu ştii să înoţi." a spus sarcastic.

"Foarte amuzant." am reuşit să spun."Poate dacă nu mă împingeai, nu aş fi fost aproape de moarte."

"Păi poate dacă Percy nu intra după tine, ai fi fost moartă acum." a spus Liam încrezut. "Nu ar fi fost o zi fericită?"

Dând deoparte comentariile lui răutăcioase, m-am ridicat uşor încercând să nu cad iar. Am păşit spre Percy şi i-am şoptit un mulţumesc, apoi am plecat să mă schimb cu haine uscate.

Când am ajuns în cameră m-am schimbat, după care m-am îndreptat spre camera fratelui meu. Eram pe cale să deschid uşa când am auzit-o pe mama venind pe hol şi m-am retras în camera mea. O să aflu ce e în cartea aia, indiferent prin ce trebuie să trec!


____

Cât timp aştept capitol nou la cartea care vă place, voi posta la celelalte pe care le traduc. V-aş sfătui să treceţi şi pe la astea, par interesante, părerea mea.