Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 27.

[Lyiah]

Urăsc să îmi fie prea cald sau prea frig,astfel atunci când un val de căldură mi-a lovit corpul,am fost trezită instant. Mi-am deschis ochii care se confruntau cu un tricou alb acoperit de o cămașă în carouri albastră.În fața mea era un chip frumos,cu toate acestea fața îi era ușor roșie,buzele un pic umede,roz și grăsuțe.

Îmi folosesc degetul mare pentru ai mângâia buza de jos. Erau atât de sărutabile. Dar știu că dacă l-aș fi sărutat,situația ar deveni foarte fierbinte și grea foarte repede,luând în considerare faptul că de câteva săptămâni noi nu am mai făcut sex,aproape o lună.

Mi-am presat fruntea pe pieptul lui,mirosind aroma lui. Brusc brațele sale inconjoară corpul meu.

-V-Văd că ești trează.-El spune sărutându-mi părul.

-Mda...-Am scâncit.

-Cum te simți?-

-Bine.Cred.-Spun ridicând din umeri.

-M-Mai speriat.-Vocea lui tremura.

-Î-Îmi pare rău.-Am mormăit,asigurându-mă că nu îi întâlnesc privirea.

-Hei...Uită-te la mine.-A spus ridicându-mi capul să mă uit la el.

-Să nu faci...niciodată asta din nou.-Spune el cu o voce aspră,care ma speriat si ma pornit în același timp.

Ciudat? Știu.

-O-Okay...-Am spus.El dă din cap,sărutăndu-mi fruntea din nou.Dar mi-aș fi dorit să mă sărute pe buze.

-Unde e mama mea?-Am întrebat.

-Ea și mama mea s-au dus să îți ia niște haine.-

-Oh...-Am spus.-Da...Am nevoie de niște haine.-

-De ce?-A întrebat.

Am înghițit în sec.-Nu te speria,okay?-

-N-Nu promit.-Admite el.

-Um...Sunt goală pe dedesubt.-

Ochii lui s-au mărit.-Ești?-

Am dat din cap afirmativ,uitându-mă în ochii lui.

-W-Wow.-Suspină adânc.-Da.Ai nevoie de ele.-

Frustrare sexuală era scrisă pe toată față lui.Și știu că o să izbucnească curând sau mai târziu.

-Uite,Justin îmi pare rău pentru...-

-Shhh...Este ok.Mama mea mi-a explicat oarecum...-Admite el.

-Să explice ce?-

Oftă adânc luându-mă de mână.

-Întotdeauna ai vrut să fiu normal.Șu de aceea vrei să ai copii cu mine.Dar îmi este frică să nu îi dau boala.Să ii dau ceva cu care nu se poate descurca.Și mama a înțeles asta.Ea m-a făcut să realizez că...nu ar trebui să îmi fie frică să am un copil.Ar trebui doar...Să las asta în mâinile lui Dumnezeu...Și vreau doar să fac asta.

Am respirat ușurată.-Păi...Mă bucur să aud asta.Și...Doctorul a spus că pot avea copii dacă îi vrei.

A zâmbit.-Vreau.-

-Dar...Ar trebui să lăsăm asta să se întâmple.Fără grabă,okay?-

-Okay.-Rânji.

Am zâmbit stând lângă el,presâdu-mi fruntea de a lui.

-Nu ai idee cât de mult te iubesc.-El zâmbi.

-Dă-mi un indiciu.-Am șoptit.

El rânji.-Dacă îți dau un indiciu,ne vor da afară din cauza zgomotului pe care îl vei face.-

Ochii mei s-au mărit,partea inferioară a corpului meu s-a încleștat.

-Whoa...-M-am bâlbâit.

-C-Ce?-Se bâlbâie.

-Devi din ce în ce mai bun.-Am spus,câștigând un zâmbet.

-Doar... Puțin.

-Mă bucur.Dar te iubesc așa cum ești tu.-I-am reamintit.

-Știu.-A spus trăgându-mă mai aproape.

Am stat în patul meu din spital,am vorbit despre anumite lucruri.Era un sentiment extraordinar si nu am vrut sa ii dau drumul.

-Ar trebui să îți dea drumul curând.-Justin zâmbi.

-Da.Știu.-

-Lasă-mă să văd dacă mama ta este aici.-A spus,sărutându-mi tâmpla înainte să se îndrepte spre ușă.

-Sunt aici.-Mama mea exclamă,deschizând ușa,aproape să îl lovească pe Justin.

-Mamă!-Am chicotit.-

-Woops.Greșeala mea scumpule.-

-Este ok,doamnă Banks.-Asigură zâmbind.

-Uite hainele scumpo.Am semnat toate hârtiile de externare,deci ești gata să pleci.

-Mulțumesc mamă.-Am spus ridicandu-mă să îmi iau hainele.

-Oh.Și Justin,am dus-o pe mama ta la apartament să își ia mașina. Trebuie să plec să mă pregătesc pentru serviciu,așa că o să îți las în grijă față mea,ok?-

-Da doamnă.-A spus.

-Ly pooh...-

-Mamă...-

-Ai grijă ok?-Mă avertiză.

-Da o să am.-Am promis.A ieșit pe ușă,lăsându-ne pe mine si Justin singuri.

-Deci...O să mă ajuți să mă îmbrac?-Am întrebat ridicându-mă.

-Dacă ai nevoie.-A spus.

Am zâmbit.-Da,doar puțin.-Am spus.A chicotit venind spre mine.A luat tricoul,trăgându-l peste capul meu.Apoi a desfăcut fermoarul blugilor,ajutându-mă să mă imbrac.

-Vrei să te încalț si cu șosetele?-A întrebat dulce.

-Nu...Dar mă poți ajuta cu teneși.-Justin a luat teneși mdi Nike și m-a ajutat să mă încalț.

-Ok.Esti gata?- A întrebat.

-Um...Da.Dar nu cred că pot merge.-Am spus.

-Oh.Este un scaun cu rotile care te aștepta.-A spus deschizând ușa luând-ul.

-Haide acasă.-A șoptit sărutăndu-mi părul,făcându-mă să zâmbesc larg.

Să spus că mi-a fost dor de propriul meu pat era o afirmație.Și am stat în spital doar pentru câteva ore.Nebunie știu.

-Iubire,îți este somn?-Justin m-a întrebat în timp ce ne așezăm pe canapea.

-Um...doar puțin.Nu am dormit prea bine la spital.-

-Ok...să dormim atunci.-A spus ducându-mă în dormitor.Am intrat în cameră și i-am văzut pe Ruby și Toby întinși în pat.

-Hei voi doi.Valea!-A spus Justin făcându-i să sără din pat și să fugă în living.

-Sunt atât de drăguți.-Am spus așezându-mă pe pat.

-Da.Ei sunt ceva.-El chicotește uitându-se în jos la mine.

-Vino să stai cu mine.- Am spus,mângâind patul. El se puse lângă mine,permițându-mi să mă așez pe pieptul lui fără ezitare.

-Asta e atât de drăguț.-

-Da.Chiar este.-A oftat și amândoi am adormit.

--------------
Nu mă omorâți îmi pare rău că nu am mai postat. 😭😭😭