Capitolul 17

38 4 0
                                    

Mă trezesc buimacă și incep să mă imbrac pentru școală când vine mama și spune:
-Azi este sâmbătă...
-Mno....fain...acum cred că ar trebui să mă schimb în pijamale și să mă culc...
-Dap...
-Mno bine...
Mă pun să mă culc...mă trezesc și mă uit la ceas care arata ora 11:30...mă duc in bucătărie și găsesc un bilet de la mama...:
Eu merg după tatăl tău la Baia Mare...nu te-am chemat și pe tine pentru că dormeai prea bine...Nu știu la cât o să ne intoarcem...pupix pupix

*în mintea mea mirobolantă*
De când mama scrie "pupix pupix"? Și de ce nu m-a luat și pe mine? Până acuma mă lua cu ea...da mno mă rog...Mai bine aș mânca ceva... Dar ce? Eh...văd eu...

După ce mănânc,mă imbrac și cred că merg să mă plimb...Dar de cine dau eu aici? De Alexia,logic....Nici măcar nu o salut,dar vine alergând spre mine...
-Hey....(A)
-....(eu)
-Știu că nu vrei să vorbești cu mine,dar vreau să-mi cer scuze...(A)
-Da...aham...după ce ii dai unui om în cap îți ceri scuze...(eu)
-Nu am dat la nimeni în cap...(A)
-E o vorba..lasă...(eu)
-Deci? Mă ierți?(A)
-Nu...(eu)
-Okay...(A)

Apoi pleacă la fel de retardată cum a venit... Sincer...nu mai am chef de astfel de persoane în jurul meu...acele persoane "false'' tot timpul am avut în jurul meu astfel de persoane...Asta este... Acum am învățat ca nu trebuie să cred pe toată lumea sau să mai ajut pe toată lumea...

Mai bine îmi iau căștile și ascult niște muzică...decât sa mă enervez pe toată lumea...ca de obicei... O întâlnesc pe Rebe...cineva care mă înțelege și care nu este o persoană falsă...

-Salut,Mih...(R)
-Salut...(eu)
-Ce ai patit?(R)
-M-am enervat pe Alexia...(eu)
-Naspa...(R)
-Da...(eu)
-Toata lumea se enerveaza pe ea...(R)
-Ete nah...pe mine oricum m-a enervat de prima data de cand am venit...(eu)

***
Am vorbit si dupa ne-am plimbat...sincer cand sunt cu ea ma simt mai bine... As vrea ca Rebe sa fie tot timpul cu mine.... Nu vreau sa ma despart vreodata de ea ...

***

AdolescențiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum