Believe in Dreams!

Capitolul 30- Doar cu Liam

Alex povesteste:

Mă ridic din pat și iau direcția spre fereastra cu vedere la grădină. 

Era o zi minunata. Ce ar putea să o strice? Nimic!

Admiram gradina intens, tresarind cand doua brate mi-au cuprins talia, urmand un sarut dulce pe obraz. 

As putea sa ma obisnuiesc sa incep fiecare dimineata in felul asta. E surprinzator de placut.

-Neața, sateno!

-Neața si tie, blondule!

-Sunt foarte sigur ca ti-e foame.

Am aprobat hotarata. Adica deja e ceva firesc, orice si-ar da seama de acest lucru, sase ore fara sa ma ating de mancare, e cumplit.

Ajunsă în bucătărie un miros apetisant mă întâmpină.

Înfulecam fără să las ceva în farfurie, latura mea zgarcita spunandu-si cuvantul.

-Niall, sunt cele mai gustoase clătite cu care  am "comunicat" vreodata.

-Alex, acum vorbesti serios sau  glumești? Eu chiar nu imi mai dau seama.

-Vorbesc serios. Sunt incredibile.

-Acum e în regulă. M-am gandit la tine cand le-am pregatit, mi-am dat toata silinta, ajunsesem si sa transpir.

-Mă simt mândră și norocoasă să fiu sursa ta de inspirație si de...transpiratie, presupun. E lucru atat de...romantic, cred?! Dar băieții unde sunt? întreb, observând linistea ciudata.

-Ca de obicei, au plecat în miez de noapte. Alex? încearcă blondul să zică ceva, dar începe să se bâlbâie.

-Da...

-Iubito, știu că nu prea o să-ți placă, dar azi nu voi merge la toate orele, iar diseară vin foarte târziu. Dar, nu vei rămâne singură, va fi și Liam. Știu că o să te enervezi puțin, dar nu bagi de seamă, am de rezolvat niște treabă, care nu mai poate astepta.

-Ok. Nu voi întreba de această "treabă", dar tocmai cu Liam? Nu am nimic cu el, dar o mă molipsesc cu " mândri-uzită". o spun eu in gluma.

-Știu, dar ceilalți sunt nevoiți să facă altceva. Dar nu-ți face griji. O să fie bine...o sa fie fantastic. radem noi impreuna.

-Bine, bine, dar nu promit ca il veti gasi intreg. spun amuzata, Niall zambind oarecum strengar.

-OK. Acum ar fi bine sa te pregatesti. Ne vedem la mașină.

-Ok. spun scurt și alerg spre camera "mea". Deschid ușa dulapului, dar e ceva ciudat. Cateva haine straine mi-au invadat rafturile.

După ce termin de făcut toate cele, am coborât și am urcat în mașina blondului, acesta făcându-și cruce.

-Alex, ce a durat atât? Tu nu pierdeai atâta timp.

-O fată trebuie să arate bine când merge cu iubitul ei undeva.

-Iubitul?!

-Exact ce ai auzit.

Niall se înroșește și chicotește. După 15 minute de condus, în sfârșit ajungem  la liceu.

-Aproape uitasem să te întreb. De unde sunt hainele alea din dulapul meu? 

-A da...le-am luat de curând. Mi se păreau drăguțe și mă gândeam că ți-ar place și ție.

-Ignorand faptul ca NU IMI PLACE sa mi se ia chestii si restul, chiar sunt dragute. Ai gusturi destul de bune.

-Normal. zice, coborând amândoi din mașină și îndreptându-ne spre intrare.