Buna! Eu sunt.
Traiesc la bloc impreuna cu parintii mei si cu Ea. Va intrebati cine Ea? Ea e Ea. Nu cunosc sa aiba vreun alt nume. Nu stiu cine este sau ce este. Nu stiu nici macar cum arata cu adevarat. Uneori este o batrana cocosata cu bube pe fata, par carunt si imbracata intr-o camasa de noapte alba ca zapada. Cand arata asa, sta departe de mine, iar daca isi intoarce ochii spre mine, are o privire tematoare, speriata. Alteori arata cu totul si cu totul diferit. Ea intinereste cat ai bate din palme si devine frumoasa ca o zana. Are parul lung, negru, ondulat, e inalta, frumoasa, dar e imbracata intr-o rochie eleganta de culoare neagra. Cand e in forma asta, se apropie de mine cat mai mult posibil si imi sopteste ceva la ureche, dar niciodata nu inteleg ce zice. Dupa care se uita la mine cu o privire aroganta, ca mai apoi sa plece din camera mea, iar pe mine sa ma incuie inauntru. Alteori nu este. Pur si simplu nu este. Dispare din peisaj. Pleaca din casa fara sa lase nimic in urma si se intoarce fara sa anunte pe nimeni. Pleaca si vine numai cand vrea ea.
12:00 p.m.
-Hei! Iesi afara?
El era un prieten bun. Cand am primit mesajul m-am bucurat nespus, dar imi era frica ce o sa aiba Ea de zis. M-am dus sa o caut, dar nu era acasa. Asta e de bine.
-Da. Ne vedem pe la 4.
-Ok.
3:30 p.m.
-Lipsesc cateva ore si iti faci de cap?
Era Ea cea tanara. Asta e de rau.
-Nu, eu...
-Nu pleci nicaieri.
A inchis usa in urma iei, lasandu-ma incuiata in camera.
-Scuze. Nu mai pot iesi.
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Ma simt putin cam rau.
-Oh, naspa. Ok, atunci altadata.
-Scuze din nou. Distractie placuta!
-Multumesc. Ai grija de tine.
As fi plans, dar asta nu ar fi reparat situatia. M-am infipt furioasa in usa de la camera si am reusit sa o deschid. M-am dus sa o caut, dar de data asta era Ea cea batrana. Se uita la mine infricosata, asteptand sa o ucid, curmandu-i ultimele zile batrane de viata. N-am putut sa ma ating de Ea. Nu am putut nici macar sa ii vorbesc. Am lasat-o in pace si m-am intors in camera mea.
-Azi poti iesi?
Era acelasi prieten. Ea cea tanara statea in spatele meu, asteptand sa raspund la mesaj.
-Scuze, nu.
-De ce?
-Am niste treaba azi.
-Pfff...
Ea a plecat triumfatoare din camera. In dimineata asta, Ea nu e pe aici si sunt sigura ca nu o sa se intoarca astazi. E prea frumos afara ca sa o las sa imi strice ziua.
-Esti liber dupa-amiaza?
-Daa.
-Hai sa iesim!
Am inceput sa programez iesirile acum cat nu era Ea in preajma sa ma opreasca. Am plecat sa ma intalnesc cu lumea.
-Profiti de lipsa mea din nou?
-Azi am chef sa ies indiferent de ce zici tu.
-Hah. Ce obraznice ne-am facut! Lasa ca mai vedem noi.
Iesirea a fost minunata. M-am distrat atat de bine incat nu imi mai doream sa ma intorc acasa stiind ca Ea ma asteapta acolo.
Zilele au trecut si ziua majoratului meu a venit.
