Ce chip adorat stă în amurgul nopții?
El lucește în roua dimineții.
Stă acolo nemișcat,
Întru-un loc retras, de mine uitat.
În sfărșit, după atâta vreme,
L-am regăsit.
Am găsit doi ochi căprui,
Sunt ochii lui...
Acești doi ochi căprui,
Se pot așeza in inima oricui.
Acești doi ochi am învățat să-i iubesc,
Și timidă după dragostea lor să tânjesc.
Buzele lui ce îmi erau străine,
Acum, au rămas in sufletul meu ca dupa ruine,
Buzele ce acum le sărut, le gust, le iubesc,
Fără el este imposibil să mai zămbesc.
Fără iubirea lui, florile s-ar ofili,
Copacii, toți, ar păli,
Timpul s-ar opri,
Iar eu aș pieri.
---------------------------------------------------------------------------
Este printrele poezii compuse si compusa intr-o perioada mai euforica a vietii mele, deci delectativa cu ce compuneam cand era "indragostita"... sa zicem
