Fata din vis

Capitolul 1

Nu pot sa ma mișc,simt cum ma scufund in apa asta rece si adâncă,sunt panicat ,sunt disperat ,nu pot sa mișc niciun mușchi pentru a nu ma scufunda,simt cum imi pierd respiratia si cunoștinta...
Sunt aici,trăiesc.Cum de trăiesc!? Unde sunt!? Nu se poate distinge nimic. Pare a fi cea mai groasă ceață pe care am vazut-o toată viața mea,ma uit in stânga si nimic,ma uit in dreapta si nimic. Dar ce e asta!? Din ceața asta se poate zări ceva. E o siluetă ce mi se pare foarte familiară,pare a fi o domnișoara de o inălțime medie,si foarte bine structurată.Ea se apropie de mine iar trăsăturile ei pot fi mai bine observate.
Picioarele ei subțiri ,gleznele de o finețe rar intâlnită,gambele de dimensiuni perfecte arată una dintre cele mai importante calități a unei femei puternice.
Urcând mai sus,corpul este acela al unei sirene cand vine pe plaja pentru a ademeni orice bărbat,abdomenul cu o piele fină ce se poate observa prin ceața ce se risipeste usor,spatele ce este usor indoit si creeaza caldura excesiva iar sani nici mici si nici mari creeaza acea perfecțiune ce poate atrage pe oricine.
Tenul ei deschis,ochii de un albastru nu foarte intens,zambetul atragator dar pasnic,parul de un saten simplist si fara urme de machiaj cam asa i-as putea caracteriza chipul in acea ceață ce se cam risipise.
Era îmbrăcată doar cu o camasa albă cu mânecile suflecate si niște colanți negri iar în mână avea un trandafir alb ce era un semn al purităti sufletului.Când s-a apropiat mai mult mi-am facut curaj sa mă bag in vorba cu ea:
-Bună domnișoară,unde ne aflăm?
-Nu știi?
-Nu,de ce ar trebui sa stiu ceva despre locul asta pustiu.
-Acesta este locul unde poți fi fericit,unde toate sunt făcute ca sa te faca fericit,sunt subconstientul tau.
-Deci...suntem in mintea mea!? Păi atunci sa se faca lumina!
La spusele mele ,ceața s-a risipit imediat,iar soarele a apărut din acei nori "cimentați"
-Dar stai daca suntem in subconstientul meu iar toate astea sunt creeate de mine,tu cine esti?
-Păi imi amintesc doar ca numele meu este Maya Parker dar tu cum te numești?
-Roger Dean,incântat de cunostință! Propun sa cautam o cale de iesire de aici iar cand vom ajunge acasa sa ne cunoastem mai bine.
-De acord domnule Dean
-Spune-mi Roger,domnul Dean e tata,am doar 24 de ani,tu câți ani ai Maya?
-23,dar ne putem grabi cu cautatul unei iesiri?
-Da,desigur,nu e timpul de vorbăraie.
Și astfel am plecat spre vest considerand ca vom putea gasi o cale de a iesi mai repede pe acolo. Era ceva ciudat,imi dadea un fior de frică,nu puteam ințelege cum mintea mea a creat abisul ăsta oribil si care ii era scopul? Observ ca Maya incepuse sa tremure de frig asa că primul instinct a fost sa o iau in brate lucru ce o surprinsese si pe ea. Desi parea înghețată corpul ei emana o căldură atat de atrăgătoare incat cred ca mi-am facut mai mult bine mie decat ei. Apoi i-am auzit glasul:
-Roger,esti atât de...încântator,cred ca iubita ta e foarte mândră că te are.
-Iubita mea,pai stii nu am,sunt singur de ceva timp
-Îmi pare rau,si eu sunt singură.
Acel moment,m-am apropiat ușor si tandru de ea,am inceput sa-i simt respiratia,bătăile inimi,aveam impresia ca va face un pas inapoi, ca nu va dori acelasi lucru ca si mine,ca nu va dori sa continui,dar eu inaintam iar ea si-a pus mainile in jurul capului meu parcă trăgandu-mă spre ea si in sfarsit...buzele noastre s-au lipit și...ce senzatie aveam ,24 de ani dar un astfel de sărut nu avusesem toata viața mea,un amestec de sentimente,de senzarți desi stiam ca trebuie sa iesim cat mai repede din grota asta nu ma puteam opri,nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la ce faceam in momentul acesta,asta am vrut sa fac din prima secundă de cand o zărisem pe frumoasa si încântatoare Maya, de cand ii văzusem ochi minunați,de cand ii auzisem vocea superbă iar ea cred ca si-a dorit acelasi lucru din primul moment ca si mine,este atat de minunat cand dorința este la fel de mare din partea amândorura si cand acel luru se realizează. Aveam mâna pe corpul ei superb dar parcă voiam sa merg mai departe si simțeam acelasi lucru si din partea ei,simțeam ca sunt acea bestie imensă langa un suflet atat de gingaș si de pur,saruturile au continuat iar apoi au urmat niște atingeri mai calde care puteau duce mai departe unde amandoi ne doream dar ceva...parcă era un cutremur,am fost aruncat doi metri de langă Maya iar zona unde ea stătea s-a rupt,parcă era o avalanșa iar ea a cazut intr-o groapă fara fund,ne mai stând pe ganduri m-am aruncat cat de repede am putut dupa ea.Nu o puteam vedea,simțeam o durere oribilă si...
-Maya!
Stai,unde sunt...ce e cu salonul asta,de ce sunt imbracat in alb,unde e Maya,ce se intâmplă cu mine,oare am innebunit total si ireversibil? Dar ce e asta,o fișa medicala cred ,"pacientul Roger Dean, comă indusă de 3 saptamani in urma unui accident de masină" acum incep sa imi amintesc ca mergeam la serviciu cand tirul ala m-a facut prea dar Maya a fost doar o născocire a minți mele in timpul comei? Nu pot sa cred ca ființa ce mă făcuse atat de fericit in asa de puțin timp a fost doar o născocire,asa ceva...imi vine sa imi dau cu ceva in cap sa revin in comă sa ma reîntâlnesc cu ea. Am stat in comă timp de 3 săptămâni,norocul meu e ca nu m-au îngropat până acum.Ușa de la salon se aude,este deschisă larg iar in dreptul ei apare...dar cum?