1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Nu mă atinge!

Yoongi a întârziat la lecţia noastră. Mă enerva la culme de tare! I-am spus că nu o să-l mai ajut în astfel de condiţii. O să pice. În drumul meu spre casă m-a sunat, chiar după 20 de minute după lecţia pe care ar fi trebuit să i-o dau.

"Ce?" am spus în telefon, după ce am răspuns.

"Unde eşti?" a întrebat.

"Ți-am spus că dacă întârzii am să te las să pici. Distracţie plăcută, Yoongi!"

"Chae, nu e amuzant."

"Pa, Yoongi!" am închis şi mi-am pus telefonul înapoi în buzunar.

Căsuţa vocală va fi tot ce vei auzi de acum în colo. Am intrat în casă, ducându-mă la mine în camera. M-am schimbat în haine comode şi am început să lucerz la un eseu la istorie, pe pat, cu o cască în ureche şi una scoasă.

"Hei!" mi-am ridicat privirea; era Yoongi. Am scâncit şi m-am dat înapoi.

"Ar trebui să închizi acel geam." a arătat spre geamul deschis. M-am dat imediat jos din pat.

"Ieşi afară!" am strigat pe jumătate tare. A pufnit din nas.

"De parcă s-ar întâmpla..." s-a trântit pe patul meu cu un oftat.
"De ce eşti aici?!"

"Tu nu ai venit la mine aşa că am venit eu. Ai mâncare?" a stat şi s-a îndreptat către bucătărie. L-am urmărit până ce am ajuns fix în spatele lui.

"Ţi-am spus! Orice problemă şi eşti rezolvat! R-E-Z-O-L-V-A-T!" eram exasperată. Să vină în casa mea... Pfftt... Cine pana mea se crede?! M-am enervat mai tare când l-am văzut zâmbind.

"10+ pentru că ştii să spui pe litere." a început să caute prin frigider. Voiam să închid ușa frigiderului în asa fel încât să-l turtesc acolo. Am mârâit şi m-am întors în camera mea. Am trântit uşa repede şi m-am aşezat pe pat cu laptopul. Am murmurat tot felul de blesteme asupra lui, oprindu-mă când l-am văzut venind înăuntru cu un sandviş.

"Nu se mănâncă in camera mea!" am bombănit.

"Ce e aia?" a intrebat. M-am uitat în direcţia în care arăta. Era o cutie goală de bănuţi. M-am uitat urât la el, mai apoi întorcându-mă la laptot. El statea pe un scaun în formă de fasole, în colţ. Am murmurat ceva ce nici eu n-am înţeles în timp ce scriam. Scrisul meu devenea mai puternic si mai rapid, tastatura deja sunând mai tare la contactul meu cu degetele.

"Usor, dințișorule!" a spus. Nervoasă, mi-am trecut mâna, prin păr.

"Du-te dracului!"

"Ai vrea tu..." a spus îngâmfat. Am luat aer în piept, mi-am lăsat laptopul pe pat şi am stat în faţa lui. S-a uitat la mine şi mi-a dat un zambet inocent.

"Pleacă!" i-am cerut, dar el, fix pe dos a făcut.

"Şi dacă nu plec?" şi-a adus faţa mai aproape de a mea. M-am dat un pas mai în spate, dar el doar a venit mult, mai aproape. Repiram cu greu şi repede. M-a prins repede. Înainte să-mi dau seama eram deja sub el, pe pat  Nasul său practic mi-l presa pe al meu.

"Şi dacă nu plec?" a repetat, încet. Câteva răsuflări mi-au părăsit gura. Încheieturile mele erau fixate deaspra capului meu. M-am smucit să le eliberez, dar nu reuşeam. Pieptul lui ferm înflorea la fiecare suflare pe care o lua, atingându-l pe al meu.

"Nu mă atinge!" am mârâit. Mi-am smucit şi picioarele, dar şi ele erau imobilizate.

Drace! Sunt fără apărare!

"Ce ai să faci?" mi-am adunat saliva în gură, dacă asta era singura cale, aşa se va întâmpla. O secundă mai târziu, m-a lăsat şi a plecat.

"Ce faci?" l-am întrebat.

"Ai spus să plec, asta fac." s-a dus la fereastră.

"Foloseşte uşa din faţă ca un om normal."

"Nu e stilul meu, ne vedem mâine, dințișor!" mi-a făcut cu ochiul şi-a plecat. M-am grăbit să închid fereastra. Nu voiam o altă surpriză.

Nu a spus nimic despre lecţia noastră.
Hmm.