1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Rănit

Amintirea mea cu Yoongi ţintuindu-mă la pământ ardea în mintea mea. Nu m-a rănit, am rămas surprinsă.Aşa că m-am gândit să-i mai dau o şansă. Aveam un test la biologie şi îşi dorea o notă bună. Aşteptam după el în bibliotecă şi mâzgăleam în caiet. Am auzit uşa deschizându-se şi l-am văzut. Yoongi avea tot ce trebuia la el, dar se uita în jos. Şi când s-a aşezat pe scaun, lângă mine, a refuzat să mă privească.

"Yoongi" l-am strigat.

"Hm?" nu s-a întors. L-am bătut pe umăr, dar nici aşa.

"Yoongi, dacă nu mă priveşti plec." mi-am încrucişat braţele. A oftat şi s-a întors. Mi-am pus mâinile la gură; eram şocată de ce aveam în faţă. Avea buza ruptă, un ochi vânăt şi o ditamai zgârietură pe obrazul stâng.

"Ce pana mea s-a întâmplat?!" am spus, încă şocată.

"Nu e mare lucru, sunt bine." a spus.

"Nu eşti bine. Uită-te la tine!" îmi era milă. Mi-am strâns repede lucrurile şi am plecat, trăgându-l de încheietură.

"Ce faci?" a intrebat.

"Am să te curăţ." l-am cărat până la cabinetul medical. Norocul a fost de parte noastră; asistenta nu era acolo. L-am pus pe un scaun şi am cotrobăit în dulapuri după şerveţele. Am găsit unul şi l-am pus deoparte, acum căutând gheaţă. Cand am găsit-o am presat-o uşor pe ochiul rănit.

"Ţine-l" a făcut aşa cum i-am spus, iar eu am desfăcut şerveţelul şi am început să-i curăţ rana de pe faţă. A tresărit uşor din cauza durerii. Mi-am muşcat buza de jos în timp ce o curăţam. După aceea am pus un plasture pe ea. Am udat un prosop de hârtie cu apa rece şi am presat-o pe buza lui. Încetul cu încetul i-am curățat-o. M-am oprit când buza lui s-a oprit din sangerat. L-am zărit privindu-mă şi am roşit. După ce am terminat de curăţat mizeria, i-am luat mâna cu grija, ţinând gheața si îndepărtând-o.Ochiul lui era înroşit de la rece. Am lăsat o răsuflare să-mi părăsească buzele şi i-am pus mâna la loc.

"Mulţumesc!" a spus.

"Nicio problemă!" am zis. M-am pus pe un scaun, exasperată. El mă privea.

De ce primul meu instinctit a fost să-l ajut? m-am întrebat. Yoongi a oftat şi s-a uitat în jos.

"Ai nevoie de o tură până acasă?" m-a întrebat. Am negat şi mi-am luat lucrurile.

"E bine. Ne vedem mâine, Yoongi!" l-am bătut pe umăr cu blândeţe şi am plecat.

Cine l-a rănit? Şi de ce? Ce a făcut? Mintea îmi era plină de întrebări. Mi-am ţintuit ochii înainte tot drumul.
~~~
Yoongi nu a venit pentru primele lecţii. Dupa ce s-a întâmplat ieri, eram îngrijorată. Eram cu Ana la masă, dar tot ce făceam era să mă joc cu mâncarea.

"Eşti bine, Chae?" m-a întrebat. Am dat din umeri.

"Yoongi a fost bătut ieri. Şi n-a venit primele ore astăzi." am spus încet, neuitându-mă la ea.

"E ok?"

"Nu ştiu. Nu-mi răspunde la mesaje sau apeluri." mâinile deja îmi tremurau. Mi-am luat tava, am aruncat-o şi am părăsit bufetul. M-am dus în spatele şcolii şi m-am aşezat jos, sprijinindu-mă de perete.M-am uitat la telefon:

Yoongi. Am oftat şi am apăsat iconiţa care indica începutul unui apel. Mi l-am dus la ureche şi am aşteptat. După câteva minute de sunat mi-a intrat căsuţa vocală.

*Hey aici e Yoongi, lasă un mesaj. Swag* Urgh! Am auzit-o de atâtea ori încât aş putea-o repeta. Un oftaf tremurător mi-a ieşit pe gură.

"Hei Yoongi! Chae aici... Nu uita de lecţia noastră de astăzi. Mai târziu..." am spus. Am ţinut strâns telefonul în mâini.

Te rog, lasa-l sa trăiască! Mintea mea a început să vuiască. Clopoţelul a sunat. Am stat în linişte şi am decis să sar peste ultima oră.