Un cer senin, un câmp cu flori
O mare de lumina,un răsărit acasă.
M-aș pierde într-un specru inedit de durere,
O aoreolă a dorintelor mele pragmatice,
Niciodata să nu uit sa privesc in ochii stinsi
De ploi infinite ale sufletelor de gheata.
M-aș cufunda in iubirea sumbra din sufletul meu
Ce se revarsa cu fiecare apus de soare undeva in amintirea ta,
Si fiind ametită de funinginea visului in care te-am pierdut,
Aș invata sa zbor,sa simt si să zambesc, m-ai invata..
Fragile lacrimile tale,in miez de noapte...
Prin singurătăti sinistre aș împleti idealurile tale,
Si m-aș juca cu ele,asemenea unor mărgele albe,
Cu care ne jucam fericiti impreuna, cand eram copii.
Aș uita cu totul de nefericire, pentru ca parca ajunge
Cat timp ucizi gândindu-te aiurea seara,
Când ai putea sa imi zâmbesti senin si dulce,
Făcând trucuri dureroase de magie cu inima mea.
Cât imi doresc, nu intelegi nici astazi, pastelul de iubire
Căruia-i simt vraja când iti priveac ochii intunecati de vise
Si poate doar de-ai reusi sa-mi asculti drama, dintr-un film mut,
Ai intelege adevărul din sufletul meu, si ce-mi doresc atât de mult.
CITEȘTI
Poezie Fara Sens
PoesíaCeva fără sens. Când le citești,vreau să știi că sunt pentru tine. Oricum destinatarul lor original nu va avea ocazia să-mi mai audă iubirea... Poate pentru tine,va însemna ceva mai mult:)
