Dulce chin, dragostea

"Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi se vor intalni. "     -Claude Gallay

     De obicei, in viata, trebuie sa ne bucuram de fiecare floare frumoasa, fiecare zambet de copil, fiecare imbratisare, fiecare prieten, fiecare sarut, fiecare zi. Lucruri nesemnificative sau nu, ne fac viata mai frumoasa. 

       Asta incearca din rasputeri si Alessia Cavanagh. Se bucura de noua ei viata cu fiecare parte a corpului ei. Se bucura de cariera ei ca designer, se bucura de prietenii ei incomparabili, se bucura ca acum isi putea permite orice si se bucura mai ales pentru ca acum viata ei era exact asa cum si-o imaginase ea. Galopa din prezentare in prezentare, din lauda in lauda si din petrecere in petrecere. Era de admirat cum, la cei 21 de ani ai ei, reusea sa faca fata intregii tevaturi pe care ti-o aduce meseria. Reusea, cumva, sa-si gaseasca resurse puternice de fiecare data cand era sleita de vlaga si fericire, afisandu-si mereu cheful de viata. 

       Cum a ajuns domnisoara Cavanagh in varful succesului, pentru ca aici era, in apogeul vietii si carierei sale, este o cu totul alta poveste. De fiecare data cand reporterii o intreaba cuma ajuns ea pe copertile revistelor de vestimentatie, ea doar recita aceasi poezie. Povesteste cum se visa croind haine pentru oamnei celebrii, si cum a plecat din micul oras natal pentru a studia in vestitul New York si controversata Franta, facand cursuri prin Viena si San Francisco, laudandu-si profesorii care au instruit-o, povestind chitibusuri despre scolile de acolo si fostii ei colegi.          

       Dar nimeni nu o intreba de ce a plecat defapt de acasa la o varsta frageda. Nimeni nu-i poate citi in suflet, sa-i poata intelege trecutul mai complicat decat il prezinta ea. 

       Si pe buna dreptate; cum poate spune ea ca cel de la care a invatat cele mai multe secrete ale meseriei si cel pe care l-a iubit mai mult decat pe ea insasi, tocmai el i-a taiat aripile exact cand se pregatea sa-si ia zborul?        

       Acum, dupa 3 ani, ranile au inceput sa i se inchida si nu din cauza ca l-a uitat sau ca nu-l mai iubeste, e doar timpul. Inca ii cauta numele pe pagina de internet si-i cerceteaza ascensiunea carieriei si vietii sociale, inca viseaza noaptea, cand e singura, la el,  inca se gandeste ca daca nu pleca era probabil cu el. Insa avea si ea mandria ei si nu putea lasa un barbat s-o tina pe loc, sacrificandu-si viata doar pentru sentimentele lui egoiste si sa sfarseasca toata viata in firma lui. Se visa independenta, celebra si fericita... insa dupa idealurile lui cea mai fericita situatie era ceea in care ar devenii asociati, candva, cand va avea ea destula experienta. Poate acum ar fi condus firma impreuna, poate ca ar fi fost celebrii impreuna, daca separat au reusit, insa se simtea  cu un picior in groapa si unul langa. Stia ca nu ar fi fost mana lui dreapta ci legata cu catuse de mana lui dreapta., toata lumea ar fi cunoscut-o drept prietena lui Alexander Ashford . Inca se simtea vinovata ca a ales cariera in favoarea marii sale iubiri. 

      Intr-o zi dupa ce a fost din cuprinsa de o melancolie puternica, iar lacrimile si dorul au napadit-o, prietena ei, care practic a plecat dupa ea din New York dupa cursurile ei de fotografie, i-a spus ca ar trebui sa faca o vizita in oras, sa-l caute, poate s-a schimbat. Insistase ca nimeni n-o sa-si dea seama ca vina dupa el, va spune ca merge la parintii ei, pe care la drept vorbind ii chema la ea, cand dorul ii prapadea. Si Alessia, chiar a fost la un pas s-o faca, isi rezervase biletul de avion, isi anuntase parintii, doar ca la o verificare rapida a numelui Alexander Ashford a putut admira o serie buna de poze alaturi de o blonda inalta, stilata, in alte circumstante Alessia ar fi zis ca e chiar frumoasa. Dar nu si atunci, tot ce ar vrut sa faca era sa le stearga zambetele alea de pe fata celor doi amorezati. O parte din ea simtea ca Alexander pe care-l cunostea ea nu ar fi fost cu adevarat cu acea fata, insa nu putea ramane indiferenta la toate acele poze fericite.