„Dragă jurnalule.
Realizez că devin din ce în ce mai absurdă pe zi ce trece. Mai nou cred că trucajele din filmele de doi bani sunt reale şi gata să îmi ofere şi mie povesta perfectă să impresioneze până şi muştele, şi eventual băbuţele ce stau zi-de-zi în faţa televizorului, inundându-şi şoricei de atâtea lacrimi amare că doar iar a murit Miguel în reluare.
Dar uite că se întampla minunea şi pe la mine prin zonă. Nu ştiu ce mi-a venit, dar tipa din: 7 lucruri de făcut până la 30 de ani, mi se aseamană. Amăndoua suntem băntuite de atâtea vise aproape irealizabile, dar totuşi sperăm că intr-o bună zi o să ni se indeplinească una din miile de dorinţe. Aşa că am facut o lista,şi trebuie să menţionezcă e cam tâmpită, cu: 10 dorinţe pe care vreau să mi se implinească până la nouasprezece ani. Hei,şi ce, am saptesprezece în momentu de faţă, deci sper că doi ani sunt de ajuns, nu? Şi apoi sunt lucruri destul de realiste...deci nu poate fi aşa greu. Cred...
Spre final am mazgâlit foaia cu niste creioane verzi, şi am bagat si ceva steluţe şi inimioare de efect, şi am îngrămădit-o sub posteru’ cu Riri în speranţa că nimeni nu va găsi nimic iar eu imi voi aduce aminte peste doi ani de bucata asta de hârtie. Dar să fim sinceri, ce poţi sa-i ceri unui creier de pinguin ca al meu? Mai vedem noi mai târziu, dar acuma sunt nevoită să-ţi dau papuci,şi să mă tirez în pătuţ că-mi cad ochii din cap şi după’aia mi-e lene să cotrobăi pe jos după ei...Noapte bună de culcuş jurnalule! Ne vedem când imi aduc aminte de tine!
Iulie 19, 2011”
