Edmundo : Cu un om de la restaurant .
Giulia : Aa nu ma intereseaza . Credeam ca vorbesti cu mama sau cu tata .
Edmundo : Aaa nu draga mea Ti-as fi spus daca as fi vorbit cu ei .
Giulia : Pai sper ca asa ai fi facut .
Edmundo a luat-o de mana pe Giulia si au mers la cursul de balet . Era foarte gratioasa . In fiecare zi mergea la cursurile care ii placeau . Edmundo vroia sa devina o adevarata domnisoara gratioasa, finuta , politicoasa nu ca tatal sau . Stia ca aschia nu sare departe de trunchi , insa Giulia semana cu mama sa . Avea o frumusete unica si gratie .
Dupa balet au mers acasa . In fiecare zi era aceeasi rutina . Somn , scoala , inot , desen , balet , pian sau alte cursuri pe care le vroia ea , cumparaturi , o vizita pe la restaurant , masa , acasa , somn . O rutina obisnuita dar care ii placea Giuliei . Era in fiecare minut aproape de bunicul sau si se simtea iubita , protejata . Insa seara inainte de culcare avea nevoie de iubirea mamei , de povestea ei , de imbratisari . Seara adormea cu lacrimi in ochi . Ar fi vrut sa vada cum arata . cum vorbeste , cum se poarta . Ar fi vrut sa stie adevarul despre parintii sai . Mereu se intreba de ce „ Nono" nu vrea sa-i spuna . Insa anii au trecut iar Giulia a zis ca va veni si ziua in care bunicul ii va spune povestea parintilor sai .
