Tangoul disperării- Pariul

Capitolul 35- Se pare că alta a fost ordinea priorităților

Capitolul 35
Se pare că alta a fost ordinea priorităților

Telefonul meu zbârnâie pe noptiera de lângă pat. Înjur orele prea puține de somn. Şi unde naiba sunt? După ce îmi forțez creierul să îşi aducă aminte de ce s-a întâmplat noaptea trecută aproape îmi vine să urlu de exasperare, iar telefonul meu ce continuă să sune nu mă ajută.

- Da! mă răstesc la persoana de la capatul celălalt al firului.

- Mereu te prind pe picior greşit? întreabă tâmpitul de Clay la capătul celălalt al firului.

- Mereu mă suni la ore nepotrivite, zic îmbufnată. Ce s-a întâmplat? îl întreb.

Dacă tot m-a trezit, vreau să aflu şi motivul.

- Ştii că am tot încercat să te sun, să îți transmit sincerele mele condoleanțe, dar îmi respingeai automat apelurile, spune trist.

- Aşa am făcut cu toată lumea, nu te simți ofensat, zic rece.

- Acum eşti ok, puştoaico?

- Da, sunt foarte bine. Ei, cât de bine pot fi, spun iar el râde uşor.

- Te-am sunat în legătură cu prietenul tău, Louis Rogers...

- Nu mai e prietenul meu, zic tristă îm timp ce îl întrerup nepoliticos. Continuă ideea...

- Aşa, în legătură cu aşa zisele afaceri "necurate" ale tatălui său. Nu sunt necurate deloc. Lucreaza pentru statul american şi furnizează arme pentru CIA si FBI. E foarte bine plătit tipul. Acum i-a băgat în afacerea sa şi pe fii săi, Lucas si Louis Rogers si pe o prietenă de-a lor, îmi spune.

- Nu-mi zi că o cheamă Rose... spun plesnindu-mă peste față.

- Ba da, Rosemary Griffin. E IT-stă. Dar nu mi se pare în regulă.

- Ce vrei să spui?

- Multe dintre serverele companiei sunt mult prea uşor de accesat. Orice hacker cu putine cunoştințe IT le poate sparge. Ea ar fi trebuit sa cripteze toate mesajele, dar nu e aşa.

Deci Rose nu e o târfă doar in timpul liber, are job full time. Nu îmi vine să cred că îl păcăleşte în halul ăsta pe Louis. Şi când mă gândesc că m-a lăsat pentru ea...

- Pot folosi asta în avantajul meu? întreb cu un zâmbet drăcesc pe chip.

- Normal că poți, îmi răspunde prietenul meu. Îți trimit tot ce ai nevoie pe e-mail şi într-un mesaj. Multă baftă la detronarea nenorocitei! îmi spune şi închide.

Nu a durat mult că am şi primit mesajul şi e-mail-ul, am descărcat fişierul in telefon şi m-am aruncat cu capul pe pernă. Zâmbesc mulțumită la tavan şi mă gândesc că totul ar fi fost perfect acum dacă Ethan nu strica lucrurile. Ce Doamne Dumnezeule e în capul ăla frumos şi gol al lui? Asta e! Nimic! Bine, poate şi un strat gros de praf, căci nu îşi foloseşte niciodată materia cenuşie.

Întind mâna după telefon şi îmi vine să plâng când văd ora. E deja 10, iar eu mai am de pregătit totul pentru operațiunea de azi. Nu am dormit decât vreo două ore în noaptea asta şi totul datorită lui Ethan.

Abia aştept să îi pregătesc ceva şi idiotului ăla. Lipseşte atâția ani din viața mea şi acum îşi bate joc de prietenele mele. Fir-ar tu să fi!