Only You

Capitolul 1

New York, un oraş imens plin de oameni care mai de care diferiţi, dar la fel. Acelaşi scop, dar vieţi radical diferite. Fiecare îşi doreşte ceva special pentru sine, iar acest lucru vine întâmplător, în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin.

ONLY YOU

Alarma trebuie să sune în curând. Am stat trează toată noaptea, foindu-mă pe toate părțile. Astăzi, o să am interviul care poate o să îmi schimbe viața în bine sau în rău.
- Cara! Aud vocea blana a mamei cum mă strigă de jos.
Mă dau jos din patul meu micuț dar confortabil și mă îndrept către duș. Încerc cât pot de repede să îmi fac programul zilnic, dar degeaba.

-Cara Smith! Coboară imediat jos! Vocea mamei este de data asta mai înfricoşătoare aşa că nu mai stau nicio clipă şi ies din baie.
Cobor cât pot de repede scările pentru a ajunge în bucătărie. Aici,mama mea,pregăteşte micul meu de jun preferat, se pare că îşi doreşte ca eu să iau acest job mai mult ca orice.
-Bună dimineaţa, mama! O salut pe mama asezandu-mă la masa, iar această îmi aruncă un mic zâmbet, iar apoi mă salută şi ea.
-Deci, scumpo, ai emoţii pentru interviu? La auzul acestor cuvinte faţa mea pică, cum mă poate întreba asta? Tocmai am fost alesă din sute de adolescente pentru a da un intervin ca secretară pentru cel mai important om de afaceri al New York-ului.
-Mamă,cât de mult aş vrea să îmi ascund emoţii, ştii că nu pot să fac asta de faţă cu tine.
La auzul cuvintelor rostite mamei îi apare un zâmbet imens pe chipul ei gingaş. De mică, când voiam să ascund ceva de mama nu puteam, ceva din interiorul meu îmi spune mereu că această femeie trebuie să ştie absolut tot despre mine, până şi în momentul de față nu pot să ascund nimic de mama, mereu a ştiut să îmi dea un sfat care să mă ridice.
-Mă bucur să aud asta, scumpo! Stai liniştită, sigur o să iei acest intervin, va fi floare la ureche, eşti o fata minunată, deşteaptă, amuzantă, atentă, sigur viitorul tău şef îşi va da seama de aceste lucruri. Şi cum spuneam, mereu reuşeşte să mă facă să mă simt mai bine.
Mă uit la ceas şi observ că este ora 11:30 ,mă grăbesc să i au micul de jun,apoi urc înapoi în camera mea. Decid,după aproximativ 30 de minute, să port o cămaşă albă mulată, o fustă neagră ,dar simplă si o pereche de pantofi negrii cu un toc acceptabil. Îmi prind părul într-o coadă de cal, îmi iau geanta în care imi bag telefonul,un carneţel şi câteva pix-uri. Încerc să nu mă machez foarte strident, puţin creion de ochi, un ruj roz pal si puţin rimel nu strică.
Cobor scarile în cea mai mare grabă când observ că este 12:30, iar eu trebuie sa ajung la ora 1:00 la agenţie.
O sărut pe mama, iar ea îmi înapoiază gestul rapid observând că mă grăbesc. Iau cheiele maşinii din cuier şi plec.
Scot maşina din aleea casei apoi accelerez către oraş. Fiind o zi de luni traficul cumplit îşi face simţită prezenţa la fel ca şi aerul proaspăt de primavara ce intră pe geamul maşinii.
În aproximativ 25 de minute ajung, chiar mai devreme de cât mă aşteptam. Întradevăr că m-am grăbit. Îmi scot telefonul pentru a ma uita pentru ultima oară la el înainte de a intra. Am foarte mari emoţii, din câte am înţeles patronul este foarte pretenţios.
Cobor din maşină, o încui şi urc scările agentiei.
La recepţie se află o domnisoara înaltă, subţirică ,îmbrăcată într-o uniformă albastră cu un decolteu generos oricărui bărbat care ar intra pe aceeaşi uşă pe care am intrat acum câteva secunde.
Mă apropiu ,iar acesta îmi remarcă prezenţa oferindu-mi un zâmbet sincer.
-Dumneavoastră sunteţi domnişoara Smith? Mă întreabă cu acelaşi zâmbet. Pe placuţa din pieptului ei i se poate observa numele, Lena.
-Da,Cara Smith. Îi răspund la întrebare cu un zâmbet la fel de sincer.
-Patronul nu a putut fi prezent pentru a-ţi lua interviul, dar în schimb ţi-l va lua domnul Tomlinson.
Pe faţa mea se putea citii o urmă de confuzie,deoarece receptionera a deschis din nou gura pentru a-mi mai oferii informaţii.
-Nu vă speriaţi! Domnul Tomlinson este un om minunat, sigur vă va plăcea, păreţi a fii o domnişoara responsabilă. La auzul acestor cuvinte faţa mea s-a înviorat. Mă bucură faptul că o persoană mă crede a fi responsabilă.
- Te rog, spune-mi Cara, nu îmi place să mi se vorbească la pertu.
-Eu sunt Lena! Ma bucur să te cunosc, Cara. Acum cred ca ar trebuii să te duci la interviu. Îmi spune blonda din spatele ghiseului. Prima la stânga. Multă baftă! Adaugă Lena,iar eu mimez un 'multumesc'.
Mă îndrept către uşa pe care Lena mi-a indicat-o. Emoţiile îşi fac prezenţa în momentul când bat la uşă, iar domnul Tomlinson îmi spune să intru.
Păşesc în biroul acestuia care era foarte mare. In mijlocul camerei se afla biroul său pe care se odihneau o mulţime de dosare,fiecare având câte un scop. Iar într-un colţişor se afla si laptop-ul său.
În fata biroului se află un scaun care arată foarte confortabil, iar în spatele acestui domn peretele era format doar din sticlă, oferind o privelişte minunată.
-Luaţi loc,domnisoara Smith! Ma îndrumă bărbatul din faţa mea. Deci,după cum cred că aţi fost informată de scumpa noastră Lena,eu vă voi lua interviul astăzi. Patronul îşi cere mii de scuze că nu poate fi aici.
-Nu este nicio problemă, domnule Tomlinson! Îi spun domnului din faţa mea. Acesta pare surprins de faptul că îi ştiu numele.
- Se pare că Lena ţi-a spus şi numele meu. Dar asta contează mai puţin. Crezi că eşti capabilă să fii secretara celui mai important om de afaceri din oraş?
Păi, aşa cred şi eu, din moment ce am venit aici şi am fost aleasă cred şi eu că sunt destul de bună.
-Bineînţeles că sunt capabilă! Spun atât de încrezătoare încât nici eu nu îmi dau seama că am ridicat tonul, nu foarte mult, dar totusi l-am ridicat.
- Bun, îmi place! Eşti încrezătoare cred că şi patronului tău îi vei plăcea. Spune cu zâmbetul până la urechi.
- "Patronului tău "?! Asta înseamnă că m-ați angajat?
-Desigur. Ai un potenţial deosebit din câte am putut observa. Mâine la ora 8:00 să fii aici.
- Da, domnule! Ma ridic de pe scaun şi când să apăs clanţa, acesta mă opreşte.
-Poţi să îmi spui Louis. Îmi îmi zâmbeşte nonşalant.
-Ok,Louis. Încerc să îi intru în joc ,iar acesta pare surprins plăcut.
Ies din biroul acestuia şi mă îndrept către ieşire nu înainte de a saluta-o pe Lena si de a-i spune că vom fi colege.
Urc în maşină cu un zâmbet de nedescris. Sunt atât de fericită, chiar îmi doream acest post şi sper ca patronul să nu fie unul ingamfat.
Conduc cât pot de repede până acasă. Parchez maşina pe aleea casei şi sar ca arsă din ea. Intru în casă, iar mama se sperie atunci când sar la propriu în spatele ei.
-Wow,să ghicesc: ai luat postul!
-Exact asta am făcut şi se pare ca am făcut si o impresie bună, cel care m-a evaluat mi-a spus că am potenţial. Sunt toată un zâmbet, mai ales cand îi povestesc si mamei.Mama pare la fel de fericită şi entuziasmată ca mine. Ma bucura că în sfârşit am reuşit să îmi iau un job. Era şi timpul să muncesc.
Iau împreună cu mama pranzul, iar apoi urc în camera mea.
Mă trantesc în pat, îmi iau telefonul şi îi trimit un sms celei mai bune prietene alea mele.
Mary: "Nu o să ghiceşti. Am obţinut postul de care îţi spuneam! Maine la ora 8:00 încep. Tine-mi pumnii."