9. Mult așteptatul răspuns...

167 11 20
                                    


  Între noi s-a instalat o amplă clipă de tăcere, pe parcursul căreia am încercat să discern ce e bine și ce e rău, să-mi imaginez cum ar putea arăta o posibilă relație viitoare ,să mă gândesc care-mi sunt țelurile , dar și să anticipez repercursiunile care s-ar putea ivi odată cu această relație, timp în care Laurențiu s-a distanțat de mine,mai mult ca sigur pentru a mă lãsa să mă gândesc profund la decizia pe care o voi lua.

  După ce mi-am făcut ordine în gânduri,mi-am îndreptat șovăielnic ochii spre Laurențiu,chemându-l din priviri să mi se alăture. El mi-a anticipat intenția și a umplut spațiul care exista între noi. În momentul în care am simțit o căldură răvășitoare în juru-mi, am știut că nu mai e loc de întors și că trebuie să-i spun franc ceea ce am de spus.

  -Laurențiu,dragule,m-am gândit îndeajuns și cred că am un răspuns să-ți dau.
În tot acest timp, Laurențiu mă privea cu nesaț și puteam să descopăr în culoarea senină a irișilor săi atât teamă de respingere cât și dorința arzătoare de a afla răspunsul mult așteptat.

  -Spune, păpușă . Totuși sper că răspunsul va fi acela pe care-l aștept cu atâta ardoare...

  -Ooo, Doamne cât de șiret mai poți fi... Oricum nu-ți stă în puteri ca să poți să-mi  influențezi decizia!!!

  - Ești sigură,păpușă? Chiar crezi că nu pot? Și în secunda următoare îmi simt talia cuprinsă de două brațe puternice care mă înalță spre infinit, moment în care își strecoară o mână spre abdomenul meu și începe să mă gâdile. Nu mai pot rezista acestei agonii și reacționez pișcându-i brațele.

  -Laurențiu, încetează, că altfel nu răspund acțiunilor mele!
Auzindu-mă, acesta începe să râdă "pe sub mustață". Sunt ferm convinsă că nu are de gând să-mi asculte rugămințile ,deci mă gândesc să apelez la planul b și mă aplec spre obrazul său fin și mă năpustesc cu neșat asupra buzelor sale catifelate. În momentul în care buzele noastre fac contact, pot sesiza o urmă de surprindere pe chip. Acum să te văd ce faci ? Cum vei reacționa? Clipele trec, Laurențiu adâncește sărutul dezmierdându-mi buza inferioară ,iar eu mă simt în al nouălea cer și n-aș mai vrea să pun capăt acestui moment. Simt cum corpul îmi este readus la sol, iar șuvițele-mi sunt date cu delicatețe de pe obraz.

-Să înțeleg că răspunsul este afirmativ?!

-Nu știu,șmecherule! Tu ce crezi?

-Eu cred că între noi există o chimie imensă ,sunt ferm convins că ești fata pe care am dorit-o alături încă de prima dată când ne-am întâlnit la acel bal caritabil. Mai cred că ne vom bucura de toate fericirile vieții și că te voi face să te simți iubită,împlinită ,respectată și adorată. La finalul acestei fraze îmi ia chipul în palmele-i tremurânde și-mi plasează un sărut cast pe obrazul care-mi era demult în flăcări. Pot să citesc pe expresia feței sale că este sincer în declarație,motiv pentru care simt că inima-mi zburdă din piept

-Ai intuit bine. Răspunsul meu este unul afirmativ. Toată bucuria pe care am resimțit-o când l-am auzit rostind acea "declarație de amor" i-o întorc prin intermediul unui sărut senzual care îl lasă fără aer.

-Nici nu știi cât de fericit m-ai făcut, păpușa mea dragă. Și dacă o  să-ți aduc lumea la picioare nu ar fi suficient pentru gingășia ,blândețea și puritatea cu care ești înzestrată.

-Fii serios, nu am nevoie de așa ceva, nu am nevoie de stelele de pe cer, de diamante sau alte lucruri pompoase. Eu am nevoie de o persoană care să mă iubească la fel de mult cât o iubesc eu, să mă respecte și să-mi fie fidelă. Vreau să știu că am pe cineva aproape sufletului meu ,pe umărul căruia pot să mă relaxez și pot să mă destăinui. Sper că am ales pe cine trebuia.

-Cu siguranță nu o să te dezamăgesc, iar dacă vreodată o să sar calul,te rog să mă pedepsești ca să mă trezesc la realitate,deși nu cred că va fi cazul.

-Bineînțeles că o să iau atitudine dacă situația o va cere.

-Pui, acum că ne-am pus deacord asupra acestui lucru, vreau să uit de toți și de toate și să-mi petrec această după-amiază alături de tine.

-Ok,mie îmi convine, dar ce propui să facem?

-Păi , în timp ce eu voi pregăti ceva de mâncare, tu vei căuta un film pe care să-l vizionăm.

-Și ce gen să fie?

-Orice gen, mă bazez pe gusturile tale.

-Ok, așa să fie.

-Ooo,am parte de un bucătar, sper că nu vei da foc bucătăriei încercând să aprinzi aragazul. Îmi place atât de mult să-l tachinez și din această cauză mai arunc și o pernă înspre el și încep să râd.

-Stai cuminte,pui. Nu-mi distrage atenția , că altfel nu voi mai gãti nimic și mă voi năpusti asupra ta pentru a-mi stăvili pofta de mâncare.

Văd că nu e de glumă cu el, că manifestă o atitudine poruncitoare, așa încât îl las în pace și-mi văd de treabă, căutând un film . Oscilez între unul de dragoste și o comedie. În cele din urmă, aleg comedia "Denis,pericol public",sperând că va fi pe placul lui. După ce caut filmul pe internet, conectez laptop-ul la plasmă și merg în bucătărie ca să văd cum se descurcă dragul meu bucătar. Spre surprinderea mea, a terminat mâncarea. A făcut o salată cu piept de pui . Arată foarte bine, și sper că și gustul e pe măsura așteptărilor.

-Pui,masa e gata. Te invit să-mi deguști opera culinară.

-Cu cel mai mare drag. Iau o înghițitură și conform așteptărilor mele ,salata e foarte bună.

-Mmmm, e chiar bună, acum am la cine să apelez când mi-e lene să gătesc.

-Da,numai să nu abuzezi prea mult de mine, că mă supăr.

-Bine ,bine .

Masa a luat sfârșit și am mers în living pentru a viziona filmul.

-Până la urmă, ce ai ales ?

-O comedie, sper că o să-ți placă.

-Da,mi-ai ghicit gândurile.Să știi că de mult timp n-am mai văzut vreo comedie și chiar am nevoie să-mi descrețesc fruntea.

Acestea fiind spuse, am văzut comedia, am râs copios și am profitat de aceste momente de liniște. Spre sfârșitul acesteia, simt o greutate pe umăr provocată de capul lui Laurențiu care se odihnea ,semn că a ațipit. Rămân în aceeași poziție pentru a nu-l trezi și îi admir trupul bine lucrat la sală. Sunt trezită din contemplare la auzul ușii care se deschide și în mai puțin de câteva secunde îi zăresc chipul blond al Elenei.

-Eliza, ce faceți voi aici?

-Șșșșt, vorbește mai încet că o să-l trezești. O să-ți explic de îndată ce voi avea ocazia.

________________________
Dragii mei , sper să vă placă și acest capitol deși nu e tare strălucitor. Ce părere aveți de Eliza și Laurențiu? Ce credeți că se va întâmpla pe parcurs? Pupici și vă aștept părerile.

Capcanele iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum