How they changed my life [One Direction Fan Fic]

Capitolul 4

 Ieei! Am făcut 82 de vizualizări! Sunt aşa fericită! Şi voturile înseamnă mult pentru mine! Vă mulţumesc (,) că-mi citiţi cartea. Nu vă mai ţin şi vă las să citiţi.

~Anca

 Niall POV

Mai târziu , am deschis TV-ul să privim un film. Pe unul dintre programe era filmul "Răpirea" cu Taylor Lautner şi am decis să-l privim.

-Cine-i tipul? întreabă după un timp Johanna.

-Taylor Lautner. răspunde Zayn plasând un sărut pe fruntea lui Perrie ce-i stătea în braţe.

-Taylor...Taylor...aproape puteam simţi cum creierul îi lucrează. Taylor!zice ea fericită.Taylor!începe ea să râdă. Mi-am adus aminte! ţopăie ea.

-Cine-i Taylor?întrebăm toţi.

-Cred că frăţiorul meu mai mic... Nu ştiu sigur...Dar m-am văzut ţinând un bebe în braţe şi i-am zis zâmbind "Taylor" uitându-mă la o femeie aflată pe un pat de spital. Semăna cu mine...Probabil era mama...Apoi l-am văzut pe parcursul mai multor ani...Era şi fata aceea acolo!zice arătând spre poza lui Louis.

-Cum adică? întreabă Perrie.

-Nu ştiu..Dar probabil ea este rudă cu mine.răspunde încruntându-se.

*Ziua următoare*

 Ce naiba tot fac fetele astea? Au plecat de două ore la mall. Mă exasperează. Perrie si-a mai lăsat şi telefonul acasă. Perfect!

Harry se tot foia, fiind vizibil deranjat de ceva.Se tot uita din 5 în 5 minute la ceas parcă aşteptând pe cineva. Am senzaţia că nu-i de bine.Liam şi Zayn priveau la TV liniştiţi în timp ce Lou' nu ştiu ce făcea prin camera lui. E cam aerian în ultima vreme.Pun pariu că se holbează iar la fotografia aia. E obsedat. Mă enervează rău de tot!

 Gândurile îmi sunt întrerupte de sonerie. Harry se foia mai tare, dar nu avea de gând să se mişte. Restul nici măcar nu s-au mişcat. Am oftat şi m-am dus leneş spre uşă.

 Am deschis-o şi în faţa mea era cea mai  neaşteptată persoană.

-T-Taylor? o întreb eu pe blonda care mă privea superior

Johanna POV

-Ce zici, stânga sau dreapta? mă întreabă Perrie ţinând în mâini două rochii.

-Um, stânga. Rozul îţi scoate ochii în evidenţă.zic eu fără să mă gândesc

-Ok. zice Perrie punând la loc rochia verde şi intrând în cabina de probă.

-Wow! exclam eu după ce Perrie iese cu rochia pe ea. Îţi vine perfect.Parcă a fost făcută special pentru tine. adaug zâmbindu-i sincer.

-Mersi, Jo. zice ea îmbrăţişându-mă.

-Cred că am cumpărat jumate din mall! mă plâng eu când Perrie mă târăşte într-un magazin nou.

-Eh,lasă asta. Avem nevoie de haine.zice ea făcându-mi cu ochiul.

 Chicotesc discret şi mă apuc să caut ceva mai lejer.

-Um, nu ştiu. E foarte drăguţ, protectiv şi dulce. zic eu roşind.Blugii ăştia sunt perfecţi.adaug ruşinată.

-Ştiam eu!Îţi place de e,.chicoteşte ea. Mda, chiar sunt drăguţi. Ia-i.adaugă arătând spre blugi.

-De ce mă întrebi?

-Aşa... Ia şi topul ăsta, se potriveşte de minune cu blugii.

Pe bune, am cumpărat prea multe! zic punând topul pe fotoliul din spatele meu.