Imi cer scuze ca a durat atat pana sa postez noul capitol,insa sper sa va placa. :*
----------------------
M-am trezit pe la ora 10. Soarele stralucea,iar razele lui se strecurau una cate una in incapere.Mi-am ridicat telefonul de pe noptiera,cand vazusem un mesaj de la un numar necunoscut.Deschid curioasa mesajul :
“Buna dimineata,raza de soare”.Se pare ca mesajul fusese trimis pe la ora 8 dimineata.Hmm,oare cine putea fi?In timp ce meditam asupra acestui lucru,telefonul imi bazaie in mana.
~Mesaj nou~
“Te-ai trezit,Amy?”
Pe bune? Incep sa cred ca cel care mi-a trimis mesajul e Niall.Am incercat din rasputeri sa-i ignor mesajul.Asadar,am inchis telefonul si l-am aruncat pe patura.Am coborat din pat si mi-am facut rutina.Mi-am prins parul intr-un coc,am pus o funda ca si accesoriu,mi-am lasat pijamalele pe mine si am coborat pentru a-mi lua bolul cu cereale si am urcat in camera.M-am asezat comod,din nou,sub paturica mea moale,punandu-mi laptopul pe brate si cerealele langa mine.Mi-am verificat mesajele,can observ unul de la Rose.
“Amy,esti ok? Te-ai certat cu Niall? Aseara ai plecat brusc de la petrecere fara sa-mi spui nimic.Daca te prind esti un om terminat.Te rog,da-mi un semn incapatanato.”
Sincer , eram putin nervoasa.Oare ea stia ca acolo va fi si el sau a fost o pura coincidenta ? In fine.Cred ca ar fi bine sa ma calmez,pentru ca nu mai am de gand sa ma cert cu inca un prieten,pentru ….Niall.I-am raspuns lui Rose,punand laptopul langa mine,lasandu-mi capul in perna.Pe loc mi-am amintit discutia de aseara cu Niall.Eram confuza,pentru ca l-am simtit diferit.Parca nu era el.Ochii sai albastri erau atat de sclipitori,ceea ce-mi daduse impresia ca nu mai avea mult si incepea sa planga.Incerca sa-mi zica ceva cu vocea tremuranda,insa eram prea ranita ca sa-l pot lasa sa-mi zica ceva.Am continuat sa lenevesc in pat,uitandu-ma la un film Disney si luand in brate catelusul primit de la …. Oh,nu conteaza.Catelul nu avea nici o vina.E atat de scump.
~Niall~
Ma asezasem pe fotoliu,parca inca asteptand un mesaj de la ea,dar acel mesaj nu mai venea.O lacrima aluneca in graba pe obrazul meu,atunci cand in gand imi aparu chipul ei. Acel chip perfect,acei ochi frumosi pe care i-am facut sa verse lacrimi.
Of ,cine ar fi crezut ca ma voi indragosti cu adevarat ?Eu nu as fi crezut si nici in momentul de fata nu as fi realizat lucrul asta,daca mama nu mi-ar fi deschis ochii.Stiam ca imi va fi greu sa-i recasting increderea,dar nu aveam de gand sa renunt.Da,o sa lupt pentru Amy.O sa lupt pana la sfarsit.Chiar si cand sufletul imi va fi ravasit si distrus de la atatea incercari,iar ochii uscati de la lacrimi,chiar si atunci voi lupta.Asadar,mi-am scos din sertar foita unde era scris tot ce trebuia sa stiu despre Amy.Noroc de Matt.As fi apelat la Rossalie,pentru ca ea sigur stie mai multe,dar sunt sigur ca m-ar fi sfasiat daca m-ar fi vazut.
~Amy~
M-am decis sa o sun pe Rossie si sa iesim la o cofetarie.Fiind mereu dornica de aventura si distractie,Rosse nu ma refuza.Asadar,m-am imbracat cu o pereche de pantaloni scurti inflorati,un maieu cu niste ochi de pisica albastri si pe deasupra o bluzita usoara cu nasturei.Parul l-am ondulat,iar cat despre machiaj,am decis sa incerc o combinatie de alb si roz sidefat si luciu.M-am intalnit cu Ross in parcul din apropierea casei,indreptandu-ne catre cofetarie.
Am intrat in cofetarie,asezandu-ne la o masa si comandand cate doua tipuri de prajituri.Uh,se pare ca tipul era destul de dragut,avand in vedere ca Rosse se uita la mine cu sprancenele ridicate si un zambet indraznet,de parca mi-ar spune “Sari pe el.Roar ”.Of,am oftat dand din cap .Eram obisnuita cu ea si sunt sigura ca acum incerca sa-mi distraga atentia de la tot ceea ce se intamplase in ultimul timp in viata mea.
CITEȘTI
Can°t let her go => Niall Horan Fan Fiction
FanfictionIn timp ce ea visa la o iubire ca-n povesti, el lupta cu sine insusi pentru a-si ascunde durerea, mascand-o astfel intr-un comportament ce avea sa raneasca multa lume. Cine avea sa creada ca iubirea va juca un rol important in viata lui? Si mai ales...