AFTER 4 (TRADUSA)

Prolog

Harry

De foarte multe ori în viața mea m-am simțit nedorit, nelalocul meu. Am avut o mama care a încercat, întradevar, sincer a încercat, dar nu a fost de ajuns. A lucrat prea mult; dormea ziua deoarece stătea in picioare toata noaptea. Trish a încercat, dar un băiat, în special un băiat pierdut, are nevoie de tatăl sau.

Am stiut ca, Ken Styles era un om tulburat, niciodata impresionat de ceea ce am facut. Micul Harry care era patetic in modul de a incerca sa il impresioneze pe barbatul inalt ale carui strigate umpleau micul spatiu din casa noastra de rahat, ar fi fost multumit sa auda posibilitatea ca barbatul rece nu este tatal sau. Ar suspina, si-ar lua cartea de pe masa si ar intreba-o pe mama sa cand Christian, barbatul simpatic care il facea sa rada recitand pasaje din carti vechi, va veni in vizita.

Dar Harry Styles, adultul care se lupta cu dependenta si furia transmise de la pateticul sau tata care i-a fost dat, era al naibii de pierdut. Ma simt tradat, confuz ca dracu, si al naibii de nervos. Nu are niciun sens, plot-ul tatilor inversati pe care toti comedientii il folosesc, nu poate fi viata mea. Amintirile de mult ingropate, reapar.

Mama vorbea la telefon intr-o dimineata dupa ce unul dintre eseele mele a fost publicat in ziarul local: "Am crezut ca poate ai fi vrut sa stii, Harry este briliant. La fel ca tatal lui", ma lauda catre persoana din partea cealalta a firului.

Ma uitam in jur in micul living. Omul cu parul brunet, a lesinat pe scaun cu o sticla de bautura aflata la picioarele sale, nu era briliant. E o mizerie, ma gandeam in timp ce el se ravasea pe scaun, iar mama a inchis rapid telefonul. Au fost numeroase dati ca asta, prea multe ca sa le pot numara, am fost prea prost, prea mic, ca sa inteleg de ce Ken Styles era atat de distant cu mine, de ce nu ma imbratisa niciodata la fel cum prietenii tatalui meu isi imbratisau fii. Nu a jucat niciodata baseball cu mine sau sa ma invete orice in afara de cum sa fiu al dracului de beat.

Au fost toate astea o pierdere de timp? Este Christian Vence intradevar tatal meu?

Camera se invarte iar eu ma holbez la el, barbatul care se presupune ca a avut grija de mine, vad ceva familiar in ochii lui verzi, linia maxilarului sau. Ii tremura mainile in timp ce isi da parul la o parte de pe frunte, inghet, realizand ca fac acelasi lucru.