Bună, numele meu este Diana, sunt o fată simplă care locuiește în București.
Am 15 ani nu demult împliniți, am părul roșcat, ochii căprui și sunt în clasa a-VIII-a.
Cea mai bună prietenă a mea este Ana, o fată foarte foarte de încredere, simplă și drăguță. Stau cu ea în bancă, mă înțeleg perfect cu ea, la ore deobicei râdem și glumim , dar nu în exces ca să nu deranjăm orele, din păcate.
Ea este prietena perfectă, mai ales că suntem vecine, si ne cunoaștem din clasa I.
-1 Iunie, Luni-
-Dianaaaaaaaaaaa!!
-Care ești?
-Ana.
-Așa, ce vrei?
-Este 7:30!
-Pe bune?!?!
-Da!
-Bine, în 5 minute sunt gata!
-Așa sper.
M-am îmbrăcat repede cu o rochiță, mi-am pus sandalele, mi-am aranjat părul si mi-am luat geanta.
-Sunt gata.
-Na bine, hai să mergem.
Am pornit spre școală, chit că nu dura mai mult de 10 minute să ajungem.
Pe drum am aflat de la Ana că Darius, băiatul pe care îl place este într-o relație.
-Și ești bine?
-Nu!
-Hai mă... nu este singurul băiat de pe Pământ, oricum mai este vreme pentru băieți.
-Mda, ai dreptate, dar îmi place așa mult de el..
-Știu cum e..
-Da?
-Nu, dar na, ce pot să zic?
-Mda..
Am râs un pic, apoi am intrat în școală.
În fața școlii erau Darius și „noua lui iubită”, Cristina.
-Hai să mergem prin spate.
-Nu, e bine așa.
Am trecut pe lângă ei, si am observat că Anei îi cursese o lacrimă.
-Hai Ana, liniștește-te, e vară! Băieți mai frumoși, vine și liceul o să vezi că ăsta nu merita!
-Știu că nu merită, dar așa sunt eu, mai proastă.
A spus asta și s-a dus la baie.
Eu am intrat în clasă, acolo la mine pe bancă era un bilețel.
Pe bilețel:
"Te iubesc!
Anonim"
Fetele din clasă se uitau la mine ciudat, si le-am intrebat:
-Iar Alex?
Iar ele au spus că da.
Alex este un băiat obsedat de mine încă din clasa a-Va.
Mi-am pus ghiozdanul si m-am dus la baie după Ana.
-Anaaaaa, ești bine?
-Pleacă.
-Ce ai?
-Doar pleacă acum, vreau să fiu puțin singură!
-Bine..
