-'Deci..cine e primul?'
Violette nu avea foarte mult timp la dispoziție..și asta avea legătură cu familia sa,nu cu ea însăși.
-'Te rog..nu te atinge de băiat.'
-'Asta nu este decizia mea,doamnă. Eu doar am întrebat cine e primul.'
Carter rămăsese fără cuvinte..el era bărbatul în casă. De el depindea totul.
-'Uite..dacă vrei bani...'
-'Oh,haideți,doamnă,nu fiți ridicolă. Deja șapte vieți au pierit. Începem cu băiatul sau cu dumneavoastră?'
-'Carter,ascundă-te și sun-o pe Viole,te rog.'
-'Bine,mamă'.
Lacrimile tânărului nu se puteau ascunde. El era dur,dar nici cea mai mare urmă de duritate nu putea să ascundă durerea din suflet.
'-Ah,să o ia naiba pe Violette! Unde dracu' e??'
Cuvintele lui Carter nu puteau fii retrase.
O bubuitură se auzi..Se auzi atât de tare încât..Carter realizase totul..
-'CART! CART!'
-'Violette! Ești..aici.'
-'Da..poți să...'
-'NU MIȘCA!'
Violette încremenise.. Nu șoptii niciun cuvânt.
-'Ammm...'
-'Las-o în pace.' îndrăznise Carter.
-'Asta e valabil și pentru tine,micuțule.'
-'Te rog,nu-i face niciun rău lui Carter. Fă ce vrei cu mine!'
-'Orice?' spuse anonimul cu un zâmbet parșiv.
-'Ai auzit corect.'
-'Vi...'
-'Taci,micuțule. Deci,frumusețe,dacă nu vrei că frățiorul să pățească ceva..'
-'Da,am înțeles perfect.'
-'Bine. Mai întâi...cum te numești,drăguță?'
-'Eu sunt Violette.'
-'Ok. Acum,Violette,tu vei pleca cu mine. Și dacă te gândești cumva că vei scăpa...'
-'Nu.'
-'Oh,dar ce cuminte ești! Adio,frățioare,noi plecăm departe!'
-'Te rog din suflet să ai grijă de tine.'
-'Așa am să fac.'
-'Mda...[stă anonimul îngândurat] dacă credeți cumva că mă înduioșați...ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA! HAIDE,ELENA!'
-'Elena???''Elena' plecase alături de anonimul dur,dar și fermecător. Cumva,ea...Ea simțea că într-o zi îi v-a da drumul. Dar nu din scopuri egoiste.
-'Ce vrei să faci cu mine?'
-'Toate la timpul lor,draga mea.'PERSPECTIVA LUI VIOLETTE:
Ce se întâmplă? Ce coșmar straniu mai e și ăsta? Cine e el? Ce vrea de la mine? Și de ce mi-a spus 'Elena'?-'Știi..scuze,dar de ce mi-ai spus 'Elena'?
-'Pentru că așa am vrut. Știi prea bine că mă doare undeva dacă ai vreo problemă cu asta.'
-'Bine,dar unde mergem?'
-'Mystic Falls.'
-'Mystic???'
-'Falls.'
-'Ai citit mult prea mult Harry Potter.'
-'Ah..uite cine vorbea..Micuța vorbăreață Emma Stone.'
-'Sunt destul de sigură ca numele ei de familie e Watson.'
-'Hei,știi că nu-mi petrec timpul citind cărți și oricum Mystic Falls e un loc real.'
-'Eu nu te cunosc.'
-'Eu sunt Damon.Salvatore.'
-'Bineee....Mm,știi,deci Carter o să fie bine,da?'
-'Hei,eu nu mă mai întorc în New York. El poate să facă ce vrea.'
-'Mda..Nu sunt deloc îngrijorată.'
-'Aii,da' mult mă bucur!'
-'De ce ești atât de rece?'
-'Ascultă,păpușă,încă o întrebare și..'
-'Ok,am înțeles!!'
-'Perfect.'PERSPECTIVA LUI STEFAN:
Mă îngrijorez în privința lui Damon. Nu a mai venit de o lună acasă. Știu că nu ne-am prea înteles,dar îi vreau tot binele existent din lume.
Nu..pot să cred.. Damon și Elena???
-'Salut,frățioare.' spuse fratele meu cu un zâmbet răutăcios.
-'Damon..N-ai mai venit de la un timp pe acasă. Elena..'
-'Ehh..Asta nu este treaba ta,frățioare.'
-'Ba chiar este,Damon.' îndrăznesc eu.
-'Iar mă provoci,Stefan?'
-'Sigur că nu. Dar trebuie să am grijă de tine.'
-'Pot să am și singur grijă de mine,mamă.'
-'Ba nu,nu poți. Deoarece ești foarte iresponsabil.'
-'Oi,frățioare,o să regreți asta.' Damon merge spre mine și scoate un pistol,dar..
-'NUUU! DAMON,NU FĂ CEVA CE O SĂ REGREȚI TOATĂ VIAȚA!'Hey,tuturor. Sper că v-a plăcut primul capitol,chiar dacă a fost scurt. Deci,dacă v-a plăcut,nu uitați să-mi scrieți părerea voastră și să dați și un vot,dacă vreți,pentru că mă ajută să continui și apropo..vă rog,ignorați greșelile gramaticale. Mulțumesc! ❤
CITEȘTI
O nouă Elena?
Fanfiction'-Deci..cine e primul?' -'Eu...eu..eu....eu nu sunt...cine credeam că sunt. Eu...eu nu sunt Violette Jeffrey. Eu sunt Elena.' Unii oameni se aseamănă în multe moduri,dar..nimeni nu știe povestea lui Violette și a Elenei.