Vedete-vampiri (1D fan fiction)

Deci m-am gandit sa scriu si eu un fanfiction cu 1D, desi , stiu, nu pare :)) . Va rog sa va lasati parerile, sa stiu daca merita sa continui. Mersii tuturor celor care au bunavointa sa citeasca ;)

Strazile Londrei erau intunecate si pustii. Era tarziu, trecut de miezul noptii, caci ceasul batu cu mult inainte. Eu, ca de obicei nu aveam somn si bantuiam prin parc. Fiindca matusa mea mai mereu uita ca sunt in vacanta la ea si inca minora, nu ma astepta si nici nu ma prea baga in seama, ceea ce imi placea.

De la moartea mamei, a inceput sa imi placa sa fiu singura, de-asta am si venit aici. Si in caz ca va intrebati, nu, nu sunt in depresie sau ceva de genul asta. Nu aveam o relatie asa speciala cu mama, incat sa mor si eu dupa ea. Nu imi place sa vorbesc despre asta, oricat de mult o vreau inapoi.

Ma intorceam acasa, pe aleea cea mai lunga, desigur. Doua fete in spatele meu, vorbeau despre « ce tare a fost concertul, bla, bla, bla ». Le-am intors o privire scarbita, trecandu-mi prin minte chipurile « perfecte » ale celor din 1D. Frate, urasc obsedatele astea care lesina cand vad vreo poza noua de-a lor pe tumblr.

Nici  nu vreau sa ma mai gandesc la asta, ci imi continui drumul care sincer, ma obosea. De la opt mi-am lasat vesnicile pijamale ca sa ies din monotona casa  a matusii. Acum mi-era foame si vroiam sa ajung cat mai repede. Am cotit la stanga si am auzit un tipat inabusit al unei fete. Uitandu-ma mai bine in intuneric, am vazut cum un baiat inalt s-a napustit ca o fiara asupra gatului fetei care tipa din ce in ce mai incet. Un moment, am privit tinta incercand sa imi dau seama ce naiba face, dar apoi,respiratia mi s-a intretaiat si fara sa vreau, am scos un oftat.

Nu putea fi un vampir din-ala din The vampire diaries care se hraneste cu sange ! E absurd.. Simtindu-ma, tipul isi intoarse privirea haotica spre mine. In lumina lunii, i-am vazut picaturi desange scurgandu-se pe barbie. Ii stralucira ochii euforic si arunca corpul secat al fetei. O, Doamne ! Fac parte dintr-un film horror ! Nu puitea fi real ! Pentru prima data de la moartea mamei, mi-am simtit stomacul strans de frica si m-am intors inapoi pe cealalta strada. Dar a fost prea tarziu. Tipul ma prinse de umar si ma intoarse cu fata spre el.

Oficial, deliram. Era fraierul ala din 1D, Harry. Ma privi adanc in ochi, iar eu am ramas acolo ca hipnotizata, neputand sa fac nicio miscare. Carliontii ii incadrau fata alba, buzele pline de sange imi zambeau simpatic, iar ochii... ochii stralucitori ma priveau parca mirati. Nu pot sa cred! Mi se parea asa dragut! Privitul in ochii lui mi-a alungat frica, nu stiu cum, dar nu mai simteam nimic.

Timpul cat am stat nemiscati parca a fost o eternitate. Am simtit nevoia sa clipesc, sa ma misc de acolo imediat, inainte sa o patesc ca fata de dinainte. O secunda am inchis ochii si mi-am miscat umarul, atat cat mi-a ingaduit stransoarea, dar el s-a repezit la gatul meu si i-am simtit dintii inclestandu-se in pielea mea si fara sa imi dau seama ce fac, am inceput sa tip cu toata puterea si sa ma zbat in bratele lui. Dar ceva l-a impins departe de mine si mi-a dat drumul pe pamant, mai mult moarta decat vie, auzind o voce de barbat tipand la el. Dupa asta, a fost doar intuneric si sincer, mi s-a facut dor de mama...