Bzz, Bzzz...
Bzzz.. bzz
-"Alo da?"
- sunet ciudat
-"Alo? Alo?...
- ras maniac
-"Asculta, daca asta este vreun fel de gluma, nu esti amuzant. " si inchide telefonul.
Hmm... Asta a fost ciudat. Oare cine o fi sunat? Probabil doar niste copii care erau pusi pe farse. Pun telefonul de o parte si ma uit prin camera de lucru. Peste tot erau numai hartii si carti imprastiate, cutii de pizza goale... " Of, cred ca ar trebui sa fac curat inainte de a ma apuca de treaba". Asa ca am inceput curatenia. Peste tot unde calcam era fie o carte deschisa, fie hartii, fie gunoaie. " Ok, asta s-ar putea sa dureze ceva. Hmm, ar trebui mai intai sa curat gunoiul si mai apoi sa aranjez cartile si hartiile. Asta o sa ia o vesnicie si nu am timp de asa ceva." Insa m-am conformat si am strans toate gunoaiele, pe care m-ai apoi le-am aruncat.
Luand cartile de pe jos, am observant ca dintr-o carte a cazut ceva... o poza. Asa ca am ridicat-o si m-am uitat la ea. Un mic zambet imi apare pe buze in timp ce ma gandeam la ceea ce am vazut. "Ce vremuri bune..." am gandit in timp ce am pus fotografia de o parte si ma indreptam spre birou.
Dupa ce vizionasem acea fotografie, aveam un sentiment al naibi de familiar si ciudat pe care nu l-am mai simtit de foarte mult timp. Pe care nu trebuia sa il uit. Si totusi... il uitasem...
-Hey, Nicholas, poti sa ma ajuti cu cortul asta? Imi cam da batai de cap.
-Aaa, nu. Si dupa ce termini de aranjat cortul, vreau sa faci focul de tabara.
-Dar de ce?
-Pentru ca eu sunt mai mare decat tine si am autoritate.......
George se uita la el cu ura si era pregatit sa ii raspunda fratelui sau ..
-Pfff, sa vezi ce fata ai facut. Glumeam sa stii. Nu mai fi si tu asa natarau. Hai sa punem cortul, altfel Clara o sa ne faca cu ou si cu otet.
Asa ca, baietii s-au pus pe treaba, in timp ce Clara se plimba prin padure pentru a culege ciuperci.
Cand se intorsese in tabara, Clara vazuse ca baietii facusera o treaba excelenta cu ridicarea taberei. Era chiar impresionata. Se aspteptase ca tabara sa nu fie gata atunci cand se intorccea dar.. chiar era impresionata. Insa, nu ii vedea pe cei 2 verisori asa ca a inceput sa ii strige.
-Nicholas? George? Unde sunteti?.... Nu este amuzant..
Nimic. Absolut nimic. Se auzea nu mai sunetul padurii. Facu ocol taberei insa nu ii gasi.
-Unde s-ar fi putut duce?... Heyyy.. Baieti.. chiar nu e amu.. Auch
Sunete de ras barbatesti
-Sunteti niste idioti stiati asta ?-3 spuse Clara in timp ce se indrepta spre cortul ei.
- Si noi te iubim,-3 spuse George in timp ce se uita la Nicholas care inca radea.
Seara se lasa repede, iar baietii s-au hotarat sa se indrepte spre corturile lor erau oboziniti, mai ales dupa ce au trebuit sa ridice 3 corturi, sa adune lemne si sa faca focul de tabara.
-Wow, ce zi, fratioare.
-Da, asta da zi. Stii as putea sa ma obisnuiesc sa ii fac farse Clarei. E chiar amuzant sa o vezi cum se sperie.
Baietii chicoti inainte de a-si spune noapte buna si a intra in corturi.
A doua zi, Clara se trezi dis de dimineata. In noaptea aia nu putu sa doarma. Se gandise la acel accident oribil care ii luase parintii de langa ea. Trecuse deja 6 luni, insa inca nu putea sa uite noapte accea..Noapte in care parintii ei au parasit-o pentru totdeauna. Nu avea sa le mai simta dragostea, atingerea.. Ramasese singura pe lume. Insa, de cand s-a mutat la verisorii ei, totul e un pic mai fericit. Nicholas si George au ajutat-o sa mai atenueze durerea pe care o simtea in fiecare zi. O lacrima ii aluneca pe obraz.
