Demon în chip de cavaler,
Înger înecat în dorință şi mister;
A lumii unică impuritate:
Setea de păcate.
Soarele şi luna, lumina şi întunericul,
Suspină uşor printre petale umbrite,
În lacrimi regăsite,
De zbucium şi de dor,
De lumina imaculată de odată.
Noaptea cumplită,
Aşterne teamă peste omenirea îngrozită;
Însă speranța luminii,
Dăinuie orbită de puterea răcorii
Astrului ce se aşează pe cerul pustiu,
Deasupra strălucirii
Corpului solar divin.
