Opusele

Capitolul 1

Coperta a fost realizată de Pisoyy
Mulțumesc mult!

Perspectiva lui Alison

Am un program extrem de încărcat și nu mai am timp și pentru mine. Doar la firmă stau. Măcar stau cu Joe, nu mă plictisesc. Sunt deja de cinci ore și simt că nu mai am stare, am nevoie de câteva ore bune de somn, nu mă mai pot concentra pe documente, aș fi în stare să adorm și în picioare...cred că voi pleca, mă zbat să citesc documentele acestea degeaba. Mă sprijin de masa biroului ca să mă pot ridica din minunatul meu scaun și mă îndrept spre biroul lui Joe. Ies din biroul meu și pornesc în căutarea biroului lui, firma este destul de mare, deci, am ceva de mers. Simt că-mi explodează degetele de la picioare din cauza tocurilor. Ajung într-un sfârșit în biroul soțului meu. Îmi rezerv dreptul de a nu bate la ușă și intru direct. Îl zăresc pe Joe concentrat la un anumit dosar, care, nu e prea subțire. Dintr-o dată...observă că sunt în pragul ușii. Mă privește blând și zâmbitor.

--- Iubito! Cât mă bucur să te văd! Mi-ai lipsit, chiar dacă nu te-am văzut de aproxomativ...două ore! Zice el zâmbind stângaci.

Se ridică de pe scaun și se îndreaptă spre mine. Eu am rămas tot în pragul ușii. Ajunge în fața mea și îmi plasează un pupic pe frunte.

--- Știu, știu. Te-ai dat cu fond de ten, dar asta nu este o scuză. Știi că mereu îți pup fruntea, zice el pe un ton dulce.

--- Adevărat. Și tu mi-ai lipsit, simpaticule, spun eu aruncându-i o privire seducătoare.
Îl iau în brațe instant, iar el mă strânge la pieptul lui cel tare. Îi simt parfumul. Acel parfum bărbătesc minunat, de fapt, folosește același parfum de când ne-am cunoscut, știe că-l ador cu totul.

--- Vezi că merg acasă. Sunt complet extenuată și simt că nu mai pot face față la nimic, îi spun eu afișând fața mea cea tristă și obosită.

--- Du-te, se vede că ai nevoie de odihnă. Când voi veni și eu acasă, îți voi face un masaj, așa cum îți place ție. Asta în cazul în care nu dormi. Te iubesc, rază de soare!

Își apropie chipul de al meu, iar buzele noastre formează un sărut franțuzesc perfect. Îi spun că-l iubesc la fel de mult și plec spre casă.

M-am urcat în mașină și am început să conduc. Sunt în stare să adorm la volan, nu-ți imaginezi cât de obosită sunt în acest moment. Într-un sfârșit, parchez Audi-ul A6 în unul din garaje și intru în casă. Mă îndrept spre baie, apoi îmi caut discurile demachiante și bineînțeles, demachiantul. Mă demachiez repede, după care fac un duș, mă îmbrac în pijamale, mă îndrept spre cameră și adorm instant.

Peste cinci ore

Deschid ochii încet și decid să-i închid la loc. Mă foiesc în jur de cinci minute prin pat și mă ridic din pat. Mă uit la ceas și observ că este destul de târziu, iar Joe nu a ajuns acasă. Ciudat. Foarte ciudat, de obicei, nu obișnuiește să vină la aceste ore târzii. Probabil a intervenit ceva grav. Mă îndrept spre sufragerie, pornesc televizorul și mă așez pe canapea, îl aștept ca soțiile nebune, îl iau pa un mic interogatoriu și mă pun să dorm din nou. Peste aproximativ o oră, ajunge și el. Mă privește puțin îngrijorat.

--- Iartă-mă, iubito că am întârziat, dar...am avut ceva mai mult de lucru în cazul unui criminal și dosarul lui e foarte gros, spuse el strângând din buze.

--- Înțeleg, zic eu privind în continuare la reclamele plictisitoare.

Mă prefac foarte interesată de ceea ce văd. Da, o reclamă cu un detergent, ce să spun...e interesantă.

--- Te-am supărat? Te rog, nu te supăra, înțelege-mă și pe mine...spune el în timp ce se îndreaptă spre canapea și se așază lângă mine.

--- Știi că sunt șefa acolo, știi că nu s-ar fi întâmplat absolut nimic dacă plecai, puteai să rogi o persoană responsabilă cu aceste dosare la fel ca tine și veneai acasă. Dar se pare că un criminal e mai important decât soția ta. Eu voi dormii în cealaltă cameră, noapte bună, Joe.

Spun și mă ridic de pe canapea îndreptându-mă spre camera din colțul casei. Să se gândească la ce a facut. Știe că dacă vine la mine acum, voi arunca aproape cu tot ce voi apuca în el. Nu-mi pot stăpânii nervii, nu înțeleg de ce a făcut asta. Dacă n-ar fi rămas acolo, m-ar fi anunțat Anastasia, o prietenă care lucrează acolo.

Dimineață

Mă trezesc buimacă. Mă ridic din pat ca să merg la baie, să-mi fac rutina zilnică. Când deschid ochii, un miros îmi inundă nările. Mirosul micului dejun. Joe pregătește micul meu dejun preferat: omleta. Are impresia că mă va îndulcii.

După ce-mi termin rutina zilnică, mă îmbrac în haine de casă, este sâmbătă. Mă îndrept spre bucătărie cu pași repezi. Când intru în bucătărie, îl zăresc pe soțul meu pregătind un ceai de fructe de pădure. Bineînțeles, acesta este ceaiul meu preferat.

--- Bună dimineața, scumpa mea! Spune el zâmbăreț. Sper să-ți placă micul dejun, l-am pregătit cu drag! Spuse el afișând un zâmbet sincer.

--- Bună dimineața, Joe. Mersi pentru micul dejun, zic eu așezându-mă pe un scaun.

--- De ce nu mă poți ierta? Nu ai încredere în mine? Spune el îngrijorat.

Se așază pe scaunul de lângă mine, îmi ia mâinile și le pupă.

--- Din simplul fapt că puteai veni oricând, chiar și când am plecat. Ai ales să mai stai ore bune, oare de ce? Zic eu ridicând sprânceana stângă sugestiv.

--- Pentru că am vrut să termin cazul acela cât mai repede, oricum, n-am apucat să-l termin, am venit acasă cât am putut de repede, scumpo, zice el pe un ton stins.

--- Bine, cum spui tu, te cred. Acum, hai să mâncăm.

Perspectiva lui Josh

Astăzi, sunt în formă, m-am despărțit de...nu mai țin minte cum o chema pe a doua "iubită", pentru că m-am plictisit de ea, au mai rămas trei. Le caut doar când simt nevoia de a-mi satisface poftele sexuale, dar astăzi, chiar nu am avut mare lucru să fac la firmă. Simt cum îmi vibrează buzunarul și realizez că sună telefonul. Vanessa, ciudat, dar nu am se gând să-i resping apelul, mi-e dor de corpul ei. E o prietenă foarte bună din copilărie. M-am culcat cu ea de patru ori și n-am avut-o de aproape doi ani.

--- Bună, Vanessa.

--- Bună, ce mai faci? Ești ocupat?

--- Momentan, nu, dorești să ne vedem?

--- Desigur, asta am vrut să spun. Vii să mă iei de la mine acasă? Asta în cazul în care nu ai uitat unde locuiesc, spune ea în timp ce chicotește scurt.

--- Eu să uit ce mă interesează? Niciodată, draga mea. Vin în jumătate de oră, bine?

--- Foarte bine, paa!

--- Paa.

Probabil, voi rămâne direct la ea acasă. Slabe șanse să mă refuze, niciodată nu m-a refuzat. Este genul de femeie bună la aproape toate. Nu chiar la toate, nu am sentimente pentru ea, dar în pat, e foarte ok. Nu caut o relație, mă simt foarte bine așa, singur.