Can°t let her go => Niall Horan Fan Fiction

Chapter 7

Imi cer scuze pentru intarziere,insa dat fiind faptul ca a inceput scoala sper ca ma intelegeti.Imi cer scuze daca mai sunt greseli,dar ceasul este 00:31,iar eu acum am terminat acest capitol.As vrea sa-mi spuneti daca va place povestea si daca are rost sa postez in continuare. Mi-ar placea sa stiu daca va place :D. Succes la scoala ! :*

'''''''''

Stateam intinsa pe podeaua de pe balconul camerei si auzeam picaturile unei ploi de vara,picaturi ce parca imi ungeau sufletul.Inca tineam strans in mana biletul primit de la el.Cuvintele scrise pe el imi rasunanu si acum in minte,facandu-ma sa tremur din toate incheieturile.Ce-mi facea baiatul asta,Doamne? Am incercat sa-l uit in tot timpul asta,insa toate scrisorile primate de la el imi faceau mintea sa o ia razna.Incepeam sa-mi doresc sa-l am in fata mea si sa-l strang puternic la piept,sa-i spun ca a fost singurul baiat care imi facea picioarele sa tremure atunci cand era in fata mea,sa-i sprivesc ochii albastri,precum cerul senin.Dar pe de o parte imi era frica.Era o frica ciudata,de a nu cadea iar in plasa.Era ciudat cum din acel baiat aventurossa devina baiatul bun.Eram cufundata in tot felul de ganduri,pana cand telefonul sunase,spargand linistea noptii amestecata cu picaturile ce adeau peste natura.

 Mesaj nou:

“Amy,pregateste-ti hainele pentru ca maine seara ne asteapta o petrecere . Asa ca te rog sa obtezi pentru o rochita simpla,dar atragatoare,niste pantofi  superbi,precum o coafura si un machiaj pe masura.Pupici.Rossie.”

“Scumpa mea Rossalie Jackson,cu ce scop sa fie rochia atragatoare si despre ce petrecere vorbesti?”

Nici bine nu trimisem mesajul ca altul a intrat in mesagerie cat ai clipi:

“Verisoara mea Susy implineste 18 anisori.Iar in legatura cu rochia….hmmm,am de gand sa te scot din starea asta.”

“Rosse,dar parca tu spuneai sa-I ofer inca o sansa lu Niall.Acum ce ai patit?”

“Amy,inca sunt de aceeasi parere,insa m-am gandit bine si…daca tu consideri ca nu mai poti avea nici o legatura cu el,eu nu te pot forta.Asa ca daca vrei sa-l uiti,hai sa o facem cum trebuie.”

“Stii ca nu sunt genul ala de fata.Si in plus…off,sunteti atat de caudate.Ba azi imi spuneti sa-I ofer o sansa lui Niall,dupa care va treziti si-mi spuneti ca mai bine nu,sau alte chestii.Mai tare ma incurcati.” Simteam usor incruntatura de pe fata mea cand i-am trimis mesajul.Era atat de ciudat.Ma incurcau atat de tare,incat nu stiam ce sa fac,lacrimile facandu-si din nou loc pe fata mea.Insa deodata un tunet m-a scos din gandurile mele si am ridicat privirea catre cer.Ah,acolo se afla raspunsul meu,la El trebuia sa-l caut,nu la alte persoane.

M-am ridicat si am intrat in camera.O caldura m-a izbit in fata,abia atunci realizand ca de fapt era cam racoare afara.Am coborat la parter sa-mi iau o cana cu ceai si mi-am adus aminte ca in seara asta sunt doar eu si Emilly acasa,parintii fiind plecati la service.Am urcat pana in camera lui Emilly,dorind sa vad daca e bine sis pre bucuria mea,asculta muzica si radea ca o nebuna.Oh,copilul asta era adorabil.Sper sa nu intalneasca astfel de baieti care sa-i rupa sufletul.Am revenit in camera,ghemuindu-ma sub patura,savurand ceaiul cald si uitandu-ma la televizor.Ochii mei deveneau din ce in ce mai grei,din cauza oboselei si a lacrimilor.

Eram pe un camp plin cu flori ce imi incantau simturile cu un parfum uimitor.De fapt,doua parfumuri.Erau doua mirosuri amestecate.Unul al florilor si unul…oh atat de cunoscut.M-am intors si era el,baiatul pentru care inima era gata sa sara din piept.Niall venea spre mine cu un zambet imens.M-a cuprins in bratele sale,sarutandu-ma tandru pe buze si soptindu-mi la ureche cat de norocos este.L-am sarutat inapoi,apoi i-am zambit.Ne-am asezat pe iarba care dansa la adierea usoara a vantului si el a inceput sa cante….