N.O.I.T.E.(Povestea Celor 5 Lumi)

Capitolul 4: Un pericol iminent

Scuze ca v-am plictisit atâta cu poveștile din trecut.,, The past is in the past!: :)) .Dupa cum spuneam...in capitolul 1...singura amintire care a devenit coșmar este urmatoarea:
Mama mea a plecat cu surioara mea mai mica ( avea 7 ani, eu aveam 9, bine recunosc...aveam 8 ani jumate, iar ea 7 ani si 9 luni) la o petrecere a unei fetițe, dar ceva nu a mers bine. Înainte sa plece, i-am spus mamei ca ,,-Nu ar fii o idee buna pt. că ...." va spun voua am avut o viziune cu o zi înainte ca mama si sora mea, Emily, vor avea un accident de mașină. Nu am putut sa ii spun direct , dar i-am spus in mod subtil desigur:)) ,,- Mama, ar cam trebui sa iti schimbi frana de la mașină".
Ea nu m-a băgat în seama. Bineînțeles ca trebuia s-o opresc, aşa ca i-am ascuns telefonul dupa pat. Halal plan. Dc nu era pe mut telefonul? Altfel mergea strună planul. Atunci , încerc sa fac s-o opresc pe Emily. Cu mită nu a mers, am incercat sa o leg de ușă, nimic nu funcționa! Așadar nimic nu putea fi oprit. I-am spus adevărul:
,,-Emily, sa nu uiți sa iti pui centura, spunei lui mami sa nu mearga cu o viteza mare si sa nu depășească nicio mașină. Daca se intampla cum am zis...te iubesc. ...si incearca sa sari din mașină. Am avut un vis ca vi se va intampla ceva, asa ca ai grijă. "
Acesta a fost un moment emoționant pentru mine, dar ea țopăia prin casa fara sa se gândească la ce i-am spus.
Dupa cum am spus in titlu, acesta era un pericol iminent, (adica se întâmplă orice ar fi.) Ele pleaca , iar eu ma gândesc la o modalitate de a le salva..... .Trec orele mai repede ca niciodată. Erau plecate de 2 ore. Emily imi trimite un mesaj :s-a terminat petrecerea. Ochii țintesc spre ceas 5:51. Pana acum niciun plan. Un lucru dubios este ca pana acum minutele treceau ca secundele, iar acum.....o secuna e cat 10 minute. Fereastra era deschisa, sufland cu putere draperiile. Îmi iau halatul si stau in strada așteptându-le. Fiecare frunza ce trecea prin fata mea se oprea din zbor brusc cand era langa mine. Toate simțurile îmi erau super anormale. Puteam auzi , mirosi și vedea de la 7 m. Fiecare masina trecea cu o viteza colosală. Ma uit la ceasul de mână 5:58. Pentru o clipa ma orbește o lumină a unei mașini . Deodata nu mai sunt in fața șoselei. Nu era nimic in jurul meu, doar simțeam ceva greu si rece venind.
Nu pot descrie cum arăta, dar nu îi uiti înfățișarea dupa ce îl vezi. Se apropie de mine, iar glasul lui rece imi șoptește:
-Știi ce se va întâmpla....pot sa evit o tragedie....dar doar cu o condiție. .
-Orice!! Te rog salvează-le, îi spun.
Intre timp, mașina mamei se apropia , dar eu nu o puteam vedea. Mama mă observă, dar recunoștea ce era langa mine, dar eu nu știam: Răul.
Mama îi dă lui Emily un inel .,, Te rog sa il dai Tamarei ".
Eu si acel spirit facem un pact, iar atunci observ mașina mamei venind.
Ea se uita fix in ochii mei . I se citea tristețea de pe față. Dintr-o dată, apare o mașină și vine cu mare viteză catre mașina mamei. In mai putin de 3 secunde se puteau ciocni cele 2 mașini.
Ultima parte a amintirii este cam așa:
Eram mai necontrolata ca niciodată. A fost de parca ,, fiara" din mine s-a trezit. Am țipat într-un fel ..vai!..eram disperata, distrusa. Din mana mea iesea ceva magic , puternic si periculos. Ochii imi erau in flacari .Pentru un moment nimic nu mai mișcă. O lacrima cade pe pământ , iar eu cad in genunchi .O masina din parcare se porneste in spatele meu. In mașină nu era nimeni! Privesc pământul, care dintr-o dată se deschide sub mașina ciudata din parcare si o duce in fundul pământului. Rămân cu gura căscată. Alerg către mașini, fara motiv încep sa suflu către mașină ca sa nu se ciocneasca cu cea a mamei. Masina se rostogolește pe spate. Emily sare din masina si imi da inelul. O ceață neagra înconjoară mașina mamei. Inelul incepe sa lumineze mai puternic decat un far.
Mă trezesc la spital. Tata ma ținea de mână. Imi spunea ca va pleca câteva zile cu Emily la o ferma. Tatal meu știa ceva ce eu nu știam.
Din această amintire ma trezesc ca dintr-un coșmar. Emily ma îmbrățișeaza si ma consolează. In acea zi a dispărut...da.... si îi duc mult dorul. Tot ce mai am de la mama e un inel foarte interesant.
Tot nu pot sa înțeleg de ce m-a lasat tata in acea zi , abia venita de la spital singira! Si nici măcar nu stiu cu ce duh/spirit am vorbit in ziua aceea.