"Haide, tata, mai repede! O să întârzii!"
Cel mai rau lucru pe care l-am spus.
Tata a accelerat, iar la urmatoarea curbă, am fost loviți in plin de un autocar.
Dacă vă intrebați unde mă grabeam aşa, era poate momentul când mi-aş fi schimbat viața. Era audiţia mea pentru Facultatea de Actorie din New York. Actoria e tot ce vreau să fac.
Iubirea pentru actorie mi-a adus cel mai rău coşmar.
O să povestesc ziua de la început.
6 a.m..
Simt o durere imensa in tot abdomenul. Sora mea mai mică, de 7 ani, sare pe mine, încercând să mă trezească.
"Amy! Pentru numele lui Dumnezeu, Lasă-mă în pace!" țip eu la ea.
Fără niciun rezultat.
"Ashley, trezeşte-te! Trezeşte-te!"urlă ea.
Într-un final se dă jos de pe mine.
"Ce e?" spun eu in timp ce casc. "E 7 dimineaţa şi e SÂMBĂTĂ! De ce mi-ai face asta?
"Ai primit o scrisoare, mama zice ca e importanta. Ceva cu Facultatea."
"CE?!"
Sar din pat, mă împiedic şi cad, dar ma ridic repede. Cobor scările şi o găsesc pe mama în bucătarie.
"Unde e scrisoarea? aproape țip.
Această scrisoare am aşteptat-o timp de 3 luni, când am trimis o audiție online. Din 1000 de candidaţi, ei cheama 50 la audiţia din Seattle, unde locuiesc eu. Din cei 50, doar 25 sunt admişi la New York.
Aveam nevoie de o schimbare. 18 ani banali in Seattle. Aşa că am decis să plec la New York.
Scrisoarea.
O deschid.
Am intrat!
Nu pot să cred!
Eram atât de fericită, că deja mă vedeam în New York.
În scrisoare mi se comunică data audiţiei, aceasta fiind mâine. MÂINE?!
Am fugit înapoi în camera mea. Amy nu mai era acolo. Aveam atâtea de facut! Trebuia să îmi repet replicile, nu trebuie să greşesc nimic. Trebuie să intru!
Mi-am petrecut toată ziua în camera mea, învăţând. Nici măcar nu cred că am mâncat ceva.
Când ceasul se apropia de miezul noptii, am cedat, şi am adormit.
6.42 a.m.
Mă trezesc înaintea alarmei. Mă duc la baie, ma spăl pe faţă şi pe dinţi.
Mă îmbrac şi repet pentru o ultimă oară replicile.
Tata mă aşteaptă în bucătărie, impreună cu mama. Amândoi îmi spun că sunt mândrii de mine şi că mă iubesc necondiţionat.
Amy nu vine cu noi, deoarece a dormit la prietena ei, Emily.
Ne urcăm în maşină, iar tata o porneşte.
Drumul nu este foarte lung, cam 25 de minute. Însă eu, eram mult prea nerăbdătoare.
"Haide, tata, mai repede! O să întârzii!"
Tata se supune, iar la următoarea curbă suntem loviți în plin de un autocar.
După totul devine negru.
