Opusele

Capitolul 2

Perspectiva lui Alison

Am decis să iau o scurtă pauză pentru că sunt complet extenuată. Mă simt ca și cum aș fi stat nopți întregi lucrând la documente. Nu știu ce se întâmplă cu mine. Oricum, mai am pe cap și pe suflet întâmplarea de ieri, mă tot gândesc strâmb. Nu am idee de ce nu mai pot avea încredere în el, brusc, doar nu a mai făcut așa ceva niciodată, m-a dezamăgit, ce pot să spun, nu mă așteptam la asta din partea lui. L-am trimis la firmă ca să pot sta singură și să-mi fac ordine printre gânduri. Mi-am făcut multă supă de legume pentru că o ador, și am făcut și pentru Joe, chiar dacă nu merită.

Am făcut și un dus revigorant, după care m-am dus în sufragerie ca să vizionez un film, filmul se numește "The Mirror", îmi plac la nebunie filmele de groază. Mi s-a cam făcut lene să fac și popcorn. După ce s-a terminat filmul, am luat telecomanda televizorului în mână, apoi am stins televizorul. După ce am așezat telecomanda lângă mine, am stat să analizez mai bine situația de aseară.

L-am mințit că îl cred. Doar nu puteam să-i spun că nu-l cred, altfel...nu m-ar fi lăsat în pace. Nu înțeleg ce a făcut, există șanse să nu mă fi mințit, dar eu simt că nu este așa, că el a avut o preocupare mai importantă decât propria lui soție. Mai devreme sau mai târziu, tot voi afla. Primesc un telefon de la o prietenă, pun pariu pe o lampă că vrea să ieșim în oraș.

--- Bună! Ce zici că mai faci? Spune ea entuziasmată.

--- Nimic interesant. Număram oile ca să adorm, mint eu. Tu? Cum mai e viața ta, Emily?

--- Viața mea? Eh, palpitantă, tu ce crezi? Zice ea râzând.

Prin "palpitantă", voia să spună că e mai plictisitoare decât fostele mele ore de religie sau altele, nu mă apuc să le înșir pe toate.

--- Încântător, ce pot să spun. Dorești ceva anume?

--- Aa, nu, doar voiam să văd ce mai faci. Cum merge cu Joe?

Am făcut o mini-pauză când mi-a adresat întrebarea de mai sus.

--- Ăă...foarte bine, cum să meargă? Doar știi că totul e în regulă mereu, Joe e un bărbat ca lumea...spun eu încercând să par convingătoare.

--- Niciodată să nu spui niciodată, darling!

* darling=dragă

--- Da, da! Treci pe la mine într-o zi când ai timp și chef, îi spun eu.

--- Te voi suna, paa!

Închid direct. E o fostă colegă. A fost și este cea mai retardată fată pe care o cunosc, și culmea, cu ea m-am înțeles cel mai bine. Lăsând la o parte acest subiect, mă gândesc să dorm, dar primesc un mesaj de la mama. Îi răspund rapid spunându-i că sunt foarte obosită și aș vrea să dorm. Ea îmi trimite tot felul de emoji/emoticoane, iar eu zâmbesc tâmp. Când să adorm, primesc un telefon, nu iar, ci din nou...cine mă deranjează acum? Oh! Doar minunatul meu soț.

--- Am gătit o supă de legume, spun eu direct.

--- Nu, iubire, nu asta, dar îți mulțumesc pentru grijă. S-a întâmplat ceva bizar cu un infractor și chiar nu mă mai descurc cu dosarul lui, ai putea să vii măcar o oră? Te rog din suflet!

Oftez zgomotos.

--- În cinsprezece minute! Spun eu și îi închid telefonul.

Nu se poate odihni omul! Mă pregătesc repede și ies din casă. Iau mașina și plec spre firmă. E un trafic infernal, ca de obicei. O mașină cunoscută este în fața mea. Mașina lui Josh Green, super! Îmi mai strică ziua și acel încrezut, nici că-l mai suport. Îl întrec rapid, iar el claxonează, dar ghici ce? Nu mă interesează. Trag pe dreapta ca să văd ce poate creea o asemenea gălăgic portbagaj. Ies din mașină, și mă întrept spre portbagaj. Când îl deschid, ca să vezi...niște bidoane goale. În spatele meu, trage pe dreapta și Josh...de două ori super! Iese din mașină, apoi vine la mine.

--- Măi, măi, măi...dar pe cine avem noi aici? O doamnă care știe să conducă, mă mir, zice el în timp ce schițează un zâmbet victorios.

--- V-aș ruga să mă lăsați în pace, domnule Josh, zic eu în timp ce îl fulger din priviri.

--- Sunteți nervoasă? Întâmpinați probleme în paradis? Zice el. Are chef de caternică, dar eu nu.

--- Nu sunteți în măsură să mă întrebați așa ceva, la revedere! Spun eu în timp ce închid portbagajul, după care mă îndrept spre ușa mașinii și intru în mașină.

Nu are alte preocupări? Să mă lase în pace...

Ajung la firmă, mare balamuc...mă îndrept cu pași repezi spre biroul lui Joe. Intru direct și îl zăresc pe Joe dormind. Aoleu...a obosit și el.

--- Joe! Trezirea! Treci acasă că mă descurc eu cu toate documentele, ai supă de legume pe aragaz și dacă nu îți ajunge, mă suni să vin să-ți gătesc încă ceva! Nu vreau să aud comentarii! Exclam eu.

--- Mulțumesc, iubito!

Schițez un zâmbet fals. Mă sărută lung și iese din birou. Doamne...câte documente sunt aici...

Intră în birou una din secretetare.

--- Ăăă...Josh! Nu găsesc un dosar...spune ea și își ridică privirea spre mine din telefon. Se sperie instant.

--- De când te tutuiești tu cu soțul meu și de ce nu bați la ușă înainte să intri? Și la muncă nu ai voie cu telefon! Ești concediată! Ieși afară, acum! Mă răstesc la ea.

Sper că vă place. Nu pot scrie ceva mai interesant pentru că este de abia începutul.