The Nameless BOOK Of DEAD

Cap. II

Muzica era mai tare ca niciodată. Deşi aici se auzea doar un bas afundat. Vrăjitoarea încerca să îşi cureţe pata de suc de pe costumul ei.

-"Cum s-a întâmplat asta? Eram prea distrasă de Louis care dansa cu enervanta de Kate.. Pff.. Ce oroare.. OMG", spuse una din fete.

-"O ameţită a dat peste mine. Doamne.. Arăta groaznic.. Şi nu înţelegeţi greşit...NU era din cauza costumului!", spuse vrăjitoarea. Cele trei începură să râdă. Telefonul uneia dintre ele sună.

-"Doamne! Deci nu cred!! Idioata aia de Maisie.. Cea care s-a trezit săptămâna trecută în timpul orei după ce proful de istoria artei i-a aruncat cu cretă..Deci nu o să vă vină să credeţi.. Se pare că în momentul ăsta.. Se ceartă cu Kate.. TREBUIE să le vedem!

-"OMG! Haide! Emilie dragă.. Ne găseşti la masa fetelor!", cele două ieşiră grăbite. Vrăjitoarea rămase singură.

-"Pff.. Ce idioate. M-au lăsat singură.", spuse vrăjitoarea. Era conţtientă că totul constă în a fi mai bun decât ceilalţi. Iar ea ştia prea bine că asta era ea. Mai bună.. Prea bună, pentru ceilalţi. Nu îşi suporta prietenele dar ştia că nici ele nu o suportau pe ea. Nimeni nu suporta pe nimeni în grupul ei. Nu era prietenie între ei.. Ci mai mult bârfă, distracţie şi statutul pe care îl avea fiecare prin liceu. Dar ei nu îi păsa de asta. Avea tot ceea ce îşi dorea. Nimic nu putea să îi ia ce avea. Familia ei o adora. Prietenii ei o priveau ca pe o zeiţă. Avea un viitor mai mult decât perfect înainte. Poate o carieră de artist dar desigur, mai intai, cel mai bun conservator. Era printre cei mai buni elevi din şcoală şi banii nu îi lipseau. Era sigură că dacă oricare din acele lucruri i-ar fi dispărut.. Celelalte i-ar fi luat locul. Nu era nimic pe care Emilia DeRavine nu îl putea avea. Se uită în oglindă. Ridică mândră privirea. Avea tot ce îţi dorea şi o merita. Muncise şi trecuse prin multe, mai mult decât oricine. I se cuvenea totul.

-"Emilia..". Vrăjitoarea se uită în spatele ei. Dar nu era nimeni. Auzise ceva precum o şoaptă. Poate i s-a părut, gândi ea.

-"Emilia..". Şoapta se auzi din nou. De data asta vrăjitoarea era sigură că auzise ceva. Cineva o strigă.

-"Cine e?", strigă aceasta. Aşteptă câteva secunde. Dar răbdarea nu era punctul ei forte.

-"Nu am chef de glume aşa că oricine ai fi, ieşi odată! Jay dacă eşti tu, nu e amuzant şi mă enervezi! Termină!". Vrăjitoarea se întoarse spre oglindă şi continuă să îşi cureţe rochia.

-"Mount South...", sopti vocea. Ochii vrăjitoarei se făcură mari. Pe faţa ei se citea uimirea. Furia. Sute de amintiri i se iveau prin cap. Dar una din ele ieşi în evidentă. Sânge. Geamuri sparte. O femeie plină de sânge. Dar totul dispăru subit.

-"CINE NAIBA EŞTI ŞI DE UNDE ŞTII DE MOUNT SOUTH?!", strigă vrăjitoarea. Şoapta nu se mai auzi. Vrăjitoarea se repezi. Văzu cu coada ochiului o siluetă ce se îndreptă spre ieşirea de urgenţă din spate. O urmă spre ieşire. Briza nopţii o cuprinse. Simţi un fior pe spate. Se opri şi se uită în jur. Dar nu era nimic. Nici o şoaptă şi cu siguranţă nicio siluetă.

-"Emilia!". Vrăjitoarea se întoarse într-o secundă cu o privire rece şi înfuriată. Rămase câteva secunde confuză. Apoi intreba:

-"Tu eşti aia care m-a făcut să-mi vărs sucul pe mine.. Ce cauţi tu aici?"

Vrăjitoarea o privea pe fată. Fata nu ştia cum să îi explice că avea impresia negreşită şi de neconfundat că va muri. Iar vrăjitoarea se întrebă dacă nu era ea cea pe care o văzuse. Dar nu avea cum. Cele două continuară să se uite una la alta.