Vinovată

Prolog

-Mami. Mergem în parc? Spun eu cu o față de cățeluş.

-Desigur, iubito,  dar întâi trebuie să duc dosarele astea la birou. Spune mama zâmbindu-mi cu blândețe, având grijă la drum, ca nu cumva să facă accident sau să calce un om.

-Mami, mami! Uite ce brățară frumoasă mi-a dat Crawford la grădiniță. Spun eu arătându-i brățara.

-Da...este foarte frumoasă! Spune mami oferindu-mi un zâmbet dulce.

Dar..nici două secunde n-au trecut că aud un sunet asurzitor..asemenea unui claxon de tir...după...negru.

Peste 6 luni...

Îmi deschid ochii încet şi examinez locul unde mă aflu.

Pereți albi..un pat cu aşternuturi albe, pe care stau, perfuzii,seringi şi medicamente. Sunt într-un spital? Ce caut aici? Unde e mami? Ce s-a întâmplat?

Uşa se deschide şi pe ea intră un doctor.

-Te-ai trezit! Spune el apropiindu-se de mine si uitâdu-se pe nişte foi albe.

-Cum te simți ? Mă întreabă curios.

-Bine...cred. Unde e mami? Întreb eu.

-...Mama ta...- începe el să spună dar este întrerupt de uşa trântită şi pe ea intră tata supărat şi nervos. Mai nervos ca niciodată.

-Copil răzgâiat! Daca nu erai tu eu acum eram fericit, împreună cu soția mea.. Tu nu eşti fiica mea. Eşti un nimeni pentru mine! Din cauza ta, Amanda e moartă ! Tu eşti vinovată!
Vei vedea tu! Spune el ieşind din salon, trântind uşa în urma lui.

Nici nu mi-am dat seama dar...am inceput să plâng...Mama...e..moartă şi e doar vina mea! Eu sunt vinovată!
Mai bine muream eu decat ea.
Vinovată! VINOVATĂ!

Hei, pinguinii mei frumoşi.
O nouă carte...
Ce spuneți, merită continuată?
Lăsați-mi în comentarii.
Vă pup.💕